Direcţionează 2% pentru un altfel de jurnalism.
Formularul poate fi descărcat AICI
|  Contact  |     Susţine-ne! - DONEAZÃ!    

Pilula albastră a nepăsării

Mai țineți minte filmul Matrix (aceia dintre voi care l-ați văzut) și despre cum lumea virtuală a devenit cea reală? Câtă imaginație au frații Wachowski, ne spuneam, de unde au scos ei toat...

Arte marțiale la miezul nopții – I. Gura lumii versus bunul simț

”Călin”, mi-a spus odată Remus Clițan, când îl tot întrebam dacă pot să fac una sau alta la sala de sport a clubului, ”poți să faci ce vrei tu. Doar știi, acolo e acasă pentru noi”...

Pulsul orașului: Flori, drogați și multe, multe mașini

E plin de culoare în oraș. Și nu pentru că, la sfârșit de octombrie, a venit vara, pentru câteva zile. Flori de toate culorile împânzesc piețe, trotuare, iar oamenii, purtând în brațe flo...

”Stai, nu pleca! Mă mai iei puțin cu tine?”

Emoțiile... Sînt ca un val uriaș care, atunci când vine, te prinde în vâltoarea lui și te duce cu el, iar tu nu poți face altceva decât să aștepți să se liniștească. Apoi, odată aju...

Dacă oamenii ar fi mai aproape unii de alții. Arte marțiale la miezul nopții

E o lume măcinată, consumată de ură. Din toate părțile, în toate straturile sociale, în toate mediile, de parcă, brusc, s-ar fi deschis niște porți ale urii, închise de foarte mult timp de...

Singurul lucru pe care ipocritul îl face cu sinceritate (culmea paradoxului) e să mintă

Flutură din gene, pozând în copilul cel sincer, și îți trântește minciuna atât de firesc, de sincer, încât ajunge să creadă și el, ipocritul, în propria-i minciună. Chiar dacă ”l...

Soarele amiezii, niște ciori și o carte uzată pe care am luat-o de la colț de stradă

fac  parte din ceea ce aproape că seamănă cu un ritual, de ceva zile încoace, când, în cele aproape trei ore de pauză  - între spital și spital -, ne regăsim pe aceeași bancă din parcul ...

Dolce vita

Pe strada Piezişă, urcând către pensiunea unde m-am cazat pentru cele câteva zile de ”stat” în Cluj-Napoca, am trecut pe lângă pizzeria cu numele ăsta: Dolce Vita. Am încetinit pasul și...

Pulsul orașului: Tanti Erji. Asistentele de la Urgență

”Tanti Erji, tanti Erji! Iulia nu vrea să recunoască... adică, tanti Erji, Iulia nu știe să recunoască. Că ea-i de vină, nu eu...”, și-a început ”pledoaria” o fetiță, în timp ce v...

Acel ceva magic al pământului

Am văzut și auzit de multe ori, la piață fiind, persoane care se târguiau cu țăranii care își vindeau produsele, chiar dacă acel ceva pe care voiau să-l cumpere era undeva la 2, 3 lei: ”D...

Radiografia unei zile de spital

Ca în orice domeniu, oriunde în lume, diferența, atunci când vorbești despre ce și cum se face în domeniul respectiv, o fac oamenii buni, adică cei care sînt partea pozitivă a lucrurilor, ce...

Be water, my friend…

Îl văd în colțul camerei de fiecare dată când mă trezesc, nemișcat, ca și cum n-ar fi real, ci doar o plăsmuire a minții mele, un fel de piatră de încercare a rațiunii care îmi invadeaz...

Ce a mai rămas românesc în România?

Doar micii producători, cei care, de altfel, sînt piatra de temelie a societății, peste care, cu o nonșalanță sfidătoare de-a dreptul, s-a așezat Uniunea Europeană. Micii producători locali...

Pulsul orașului: Printre blocuri. Cunoscuți necunoscuți. Dudu Georgescu

E ca și când ai trece dintr-un oraș în altul, atunci când lași bulevardul în urmă și o iei printre blocuri, pe străduțele înguste, pline de mașini, și de o parte și de alta, cu magazine...

Grija noastră cea de toate zilele ia-ne-o nouă astăzi…

Ce faci atunci când, bolnav fiind tu sau cei ai tăi, ai nevoie de sprijin, ca să te aducă salvarea acasă, dar nu îl primești? Adică nu îl primești de acolo de unde ar trebui, adică de la Am...