DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Sălajul are nevoie de investiții în transport feroviar

Se discută de ani buni despre necesitatea investițiilor în infrastructură pentru a impulsiona dezvoltarea și creșterea economică. Se discută mai ales despre necesitatea investițiilor în infrastructura rutieră, despre urgența construcției de autostrăzi ca panaceu al problemelor pe care le au economia și societatea autohtone. Însă, dacă privim în profunzime și informat situația, autostrăzile sunt doar o soluție parțială, marginală, cu costuri mari (raportat la beneficii) și cu efecte negative asupra unor comunități (izolare, fragmentare a proprietăților agricole, poluare etc.) și ecosisteme. Autostrăzile rezolvă, în primul rând, problemele transportatorilor și a unora dintre companii, care au nevoie ca mărfurile lor să circule mult mai rapid. Și deplasările pe distanțe mari, cel puțin până la intrarea în marile orașe. Dar nu rezolvă o mare problemă, deopotrivă a angajatorilor și a angajaților: transportul uman, naveta, accesul la locuri de muncă. Pentru că autostrăzile, oricât de rapide, nu-i ajută pe cei care nu au mașini personale și nu pot deservi navetiștii din zonele rurale. De aceea, așa cum vedem din multe state cu o infrastructură publică solidă și cu transport public decent, investițiile în transportul feroviar sunt mult mai eficiente și mai rentabile.

Să luăm cazul Sălajului, județ care nu stă deloc rău la capitolul drumuri (comparativ cu județul Cluj, de exemplu) dar care stă dezastruos la capitolul transport feroviar și transport în comun rutier. Rețeaua de cale ferată, câtă a fost și câtă mai este, acoperă slab județul și nu face legături rapide cu marile orașe din județele vecine. Iar trenurile, câte mai circulă, sunt tot mai rare, mai încete și, de multe ori, mai rablagite. Pentru mulți navetiști (angajați sau elevi), trenul nu mai reprezintă o variantă, fiind lăsați la mâna unor transportatori privați, cu curse puține pe zi și, nu de puține ori, care oferă condiții indecente și riscante. Sau la mâna șoferilor de ocazie. Pe unde dispare transportul feroviar înfloresc mici biznisuri ale unor transportatori privați. Biznisuri care, imposibil de controlat de către autoritățile publice, duc periodic la adevărate tragedii, precum a fost cazul elevei decedate în primăvară, în Zalău, sau recentul accident al microbusului ce transporta angajate din rural ale Mega Image-urilor bucureștene. Absența unui transport public decent (tren și autobuze), cu curse mai dese și în condiții decente, reprezintă una dintre frânele dezvoltării economice și unul dintre motivele crizei forței de muncă. Pentru că, alături de salariile mici oferite de majoritatea angajatorilor și de condițiile aspre de muncă din unele companii, lăsarea de către autorități a transportului public la mâna unor privați interesați de profituri groase și rapide, determină mulți angajați din rural să prefere locurile de muncă din străinătate, locurilor de muncă din apropiere.

În cercetările de teren pentru proiectul „Anonimii Migrației” mi s-a întâmplat adeseori să aud interlocutorii vorbind despre importanța transportului public, despre greutățile navetei în condițiile actuale și despre cum o navetă făcută cu mașini de ocazie sau cu microbuze rablagite și în condiții de înghesuială le îngreunează semnificativ viața. Naveta în astfel de condiții nedemne, e percepută ca o batjocură din partea autorităților, ca o formă de abandon, de lăsare la mâna unor agenți privați. Mai ales de către cei care au lucrat în străinătate și au făcut naveta, cu trenul sau autobuzul înspre diferite orașe din țări cu infrastructură publică solidă.

Apoi, aglomerația din Zalău, la orele dimineții și după-amiezii, este un alt efect al absenței infrastructurii feroviare care, alături de un transport public rutier decent, să asigure naveta elevilor și angajaților din diferite localități rurale sau urbane. Un oraș atât de mic, precum Zalăul, reușește performanța unor ambuteiaje ample în anumite momente ale zilei. Semn că foarte multă lume folosește mașina. De nevoie sau din comoditate, desigur. Dar, ca să le poți bate obrazul oamenilor că folosesc prea des mașina, e nevoie, în prealabil, de a asigura alternative. Adică, transport public de calitate și, desigur, pentru doritori, piste de biciclete, măcar pe rutele principale. Deplasatul la muncă cu mașina personală ține și de trendul individualist actual, de importanța diferențierii sociale prin consum și etalare, dar are și o mare legătură cu absența unui transport public decent, în special pentru angajații și elevii care vin din afara orașului.

Revenind la transportul feroviar, nu știu ca în Sălaj să existe investiții sau intenții de investiții în infrastructura feroviară. Aud doar, din când în când, de scoaterea unor trenuri de pe unele rute și povești despre demantelarea unor porțiuni de cale ferată. Desigur, astfel de investiții nu țin doar de inițiativele venite dinspre autoritățile locale, ci, în primul rând, de strategii naționale. Dar autoritățile tot au ceva acces la pârghiile prin care astfel de urgențe pot fi puse pe tapet în foruri mai înalte. Mai ales că la nivelul UE există miliarde de euro destinate investițiilor în transport feroviar peri-urban, miliarde din care ai noștri nu pun problema să se înfrupte, în timp ce alte țări UE fac investiții serioase cu astfel de finanțări ( https://ec.europa.eu/commission/priorities/jobs-growth-and-investment/investment-plan-europe-juncker-plan/investment-plan-results/efsi-transport-sector_en?fbclid=IwAR0aPzWpaywfPuKgpjh0vKewo1KY34yjNWMJDHT7SY9hIsosDIEij8GwrCU ).

Pentru Zalău și Sălaj, un proiect serios de investiții în infrastructura și transportul feroviare ar putea genera un veritabil boom economic. O serie de investiții care să lege Zalăul de orașe precum Cluj-Napoca, Oradea, Baia-Mare, Satu-Mare, Bistrița etc., atât la nivel de transport de mărfuri, cât și la nivel de transport de persoane, ar avea efecte benefice pentru întreaga regiune de Nord-Vest. Pentru locuitorii localităților de pe astfel de rute, transportul feroviar ar putea asigura o navetă în condiții demne și cu program fix, către locuri de muncă din diverse orașe. Ar scădea semnificativ traficul rutier și aglomerațiile aferente. Ar scădea semnificativ poluarea. Ar însemna investiții cu efecte benefice și pentru oameni, nu doar pentru economie. Dar pentru ca astfel de investiții să fie în primul rând imaginate, luate în calcul și abia apoi puse în practică, e nevoie de o schimbare radicală de viziune în privința dezvoltării economice și sociale. E nevoie de o viziune care să nu adreseze doar problemele și nevoile investitorilor mari, o viziune care să nu pornească doar de la perspectiva economică profund viciată de o credință habotnică într-o așa zisă piață-liberă care, chipurile, le reglează pe toate și are grijă  de toți, după merit. E nevoie de o viziune a unui stat-antreprenorial care ține cont și de nevoile cetățenilor, de nevoile societății în ansamblul ei. Care face investiții pentru a îmbunătății nivelul de trai al tuturor cetățenilor.

niciun comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*