DONEAZÃ!  Susţine-ne  
Asociaţia Sălajul pur şi simplu  27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank
|  Contact  |

Când sistemul medical românesc suferă de cancer, medicii își pierd umanitatea

Stau și mă întreb de unde oare mai are puterea de a merge mai departe un om diagnosticat cu cancer pe care medicii îl tot trimit de colo colo ca pe un bagaj nedorit, fără ca măcar să îi spună ce se întâmplă cu el, ce opțiuni are, care sunt pașii de urmat.

Nu pot să nu mă întreb, însă, de ce niște medici cunoscuți alde Bumbu, alde Vârlan  de la Spitalul din Oradea, care au salvat și salvează sute de vieți, au ajuns să se poarte ca niște diletanți. Știu că sistemul sanitar din România suferă de cancer în stadiu avansat. Cu toate astea nu pot să nu mă mir până unde poate ajunge lipsa de profesionalism după ce un om, cu foarte mult bun simț, hai să-i spunem Florin, ajunge de două ori pe masa de operație și de două ori este scos din sală și trimis acasă. Prima dată fără nicio explicație. De parcă bietul om ar fi fost o necuvântătoare cu care nu ai ce vorbi, pentru că nu e înzestrat cu capacitatea de a înțelege ce se întâmplă. Pe parcurs, prin deducții logice a înțeles că cel mai probabil una dintre analizele făcute chiar înainte de operație nu a ieșit cum trebuie și de asta l-au scos din sală pe nepusă masă și l-au trimis să-și facă o scintigrafie osoasă la Cluj sau la Debrecen. Fără o trimitere, fără o adresă, fără un număr de telefon, fără nimic. Și măcar de ar fi fost Florin din Oradea. Dar el stă într-un sat la vreo 40 de kilometri de oraș și nu-i e tocmai la îndemână să se tot plimbe cu autobuzul între spital și casă, când mai are și o sondă urinară atașată, iar afară sunt multe grade cu minus, iar du-te vino-ul ăsta durează de câteva luni bune.

Ajuns acasă a început totuși să caute ce e o scintigrafie, ce presupune și mai ales cât costă.  A sunat la Cluj, i s-a făcut programarea, dar  i s-a pus în vedere să nu se prezinte dacă nu are trimitere de la medic. Pe bune? Adică medicul din Oradea care lucrează în sistem, chiar nu știa? În fine. Să trecem peste asta. A mers Florin din nou la Oradea după trimitere, s-a dus la Cluj și a făcut scintigrafia care a ieșit bine. Prin urmare putea fi operat. Sau cel puțin așa a crezut el. L-au chemat, într-adevăr, la scurt timp pentru operație. Cu analizele făcute și cu totul pregătit, a fost dus în sala de operație pentru a doua oară și acolo, pe masă, când să-i facă anestezie, Florin întreabă cu bunul simț al omului simplu: ” O să fie bine? Eu știu că inima mea are o problemă, ar trebui schimbată o valvă….” În momentul acela, anestezistul înlemnește și oprește totul. Florin e scos din sala de operație și trimis din nou acasă. Și atunci să nu pun la îndoială profesionalismul medicului? Adică pe ce lume trăim domnule doctor, dacă îți trimiți pacientul la EKG, și nu o dată, dar tu nu consulți apoi rezultatul sau nu știi să îl citești? Atunci stai măcar de vorbă cu omul, fă-i anamneza  și o să afli ce alte probleme de sănătate mai are, pentru că cel mai probabil vei constata că știe să-ți răspundă, și nu îl trimite la Cluj, Debrecen sau cine știe pe unde să-și facă scintigrafii costisitoare fără niciun rost, pentru că oricum nu te riști să-l operezi. Spune-i că nu mai are niciun rost, că e târziu și lasă-l să trăiască liniștit atât cât mai are. Poartă-te cum ai vrea să se poarte și alții cu tine, dacă ai fi Florin.




 
  

niciun comentariu

Lasă un comentariu