Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău

Ce a mai rămas românesc în România?

Doar micii producători, cei care, de altfel, sînt piatra de temelie a societății, peste care, cu o nonșalanță sfidătoare de-a dreptul, s-a așezat Uniunea Europeană. Micii producători locali...

Pulsul orașului: Printre blocuri. Cunoscuți necunoscuți. Dudu Georgescu

E ca și când ai trece dintr-un oraș în altul, atunci când lași bulevardul în urmă și o iei printre blocuri, pe străduțele înguste, pline de mașini, și de o parte și de alta, cu magazine...

Grija noastră cea de toate zilele ia-ne-o nouă astăzi…

Ce faci atunci când, bolnav fiind tu sau cei ai tăi, ai nevoie de sprijin, ca să te aducă salvarea acasă, dar nu îl primești? Adică nu îl primești de acolo de unde ar trebui, adică de la Am...

Pulsul orașului: ”Am 87 de ani și-s bine. Știi di ce?”. Mica țiganiadă urbană

Pe cine să întrebi de una-alta, în alt loc decât cel cu care ești obișnuit, în altă localitate decât cea în care trăiești, acolo unde nu cunoști pe nimeni? Doar la nimereală. Femeia a...

Descoperind oamenii frumoși de lângă noi. Alexandra: ”Chiar dacă doare, nu cerși niciodată iubire”

Cât de rari sînt oamenii ăștia, cei care refuză lozincile ori clișeele și își cern viața, trăirea, prin prisma proprie, și care vorbesc despre suflet, despre iubire... Mă bucur când c...

Pulsul orașului: Un rom mustăcios, cu pălărie mare neagră cu bor rotund. Naturiștii iștia

Așezat pe un scaun cu rotile lângă magazinele de la marginea trotuarului, omul părea mai mult un tablou grotesc, uitat de careva în drumul lui spre sala de expoziție a orașului, o expoziție un...

Flori de trei lei

Ni s-au întâlnit privirile încă de când eram la vreo 20 de metri distanță și mă îndreptam în direcția ei, către trotuarul de lângă o terasă din centrul orașului,  iar privirea ei m-a...

O fetiță cu o înghețată – scurtă lecție de viață

E cald, foarte cald afară, iar dogoarea citadină a betoanelor și a asfaltului face ca arșița să devină aproape insuportabilă, făcându-i pe oameni să stea ascunși la umbră, privind - cei m...

O cununie, două femei și două pisici

”Api, văzutu-le-ai, că n-or muritu' mâțele aistea? Că nii la ele cum or făcut ce-or făcutără și amu nii ce mari și cinașe îs”. ”Văzutu-le-am, dară cum nu, că în tătă zî s...

M-am gândit să deschid o sală de antrenament pentru suflet

Prima oară, privind degeaba în jur să văd o schimbare - spirit mai presus de egoism, interese, prejudecăți, nepăsare -, a părut o idee bună. Chiar mă gândeam că poate o să reușesc să fi...

Liniștea pietrelor albe ale cimitirului. Poate că erou e acela care se poate numi, oricând, în orice situație, prieten

Nu e un loc frumos ori unul în care să îți vină să te plimbi, chiar dacă în jur e multă vegetație, iar păsările cocoțate pe crengile copacilor cântă la fel de frumos ca în orice alt lo...

Pulsul oraşului: Un doctor cu doză de optimism. Fuste colorate. Aripi frânte

Profesionalismul, atunci când vorbești de un cadru medical, înseamnă foarte mult, pentru că de asta depinde corectitudinea diagnosticului și, pe urmă, a tratamentului. Însă, pe lângă asta, ...

Lucrurile, așa cum sînt. Despre gândirea pozitivă

Nu știu ce-o fi vrând să simbolizeze sculptura asta în lemn din curtea Spitalul vechi din Zalău. Și, oricum, fiecare vede ce vrea. Mă rog, ce-i mai mulți ar vedea exact ce li se spune să vad...

Pulsul orașului: Săru’mâna. Un minut. Două veverițe

”Cum spui?”, i se adresează bărbatul fetiței de lângă el, care mergea cuminte lângă căruciorul împins, șchiopătând, de tatăl ei. ”Săru'mâna”, spune repede fetița, bucuroasă, z...

Un cățel. Încă o viață

Deși pare neverosimil, totuși, în situații limită, atunci când de reacția și decizia ta depinde cum va fi viața de atunci înainte, secundele par minute, ca și cum timpul s-ar derula în slo...