Contact  |  în memoria lui Zoli SUSŢINE-NE în promovarea unui altfel de jurnalism. DONEAZÃ orice sumă de bani în contul
Asociaţiei Sălajul pur şi simplu, IBAN: RO93 RZBR 0000 0600 1454 6682, deschis la Raiffeisen Bank Zalău
 

Descoperind oamenii frumoși de lângă noi. Alexandra: ”Chiar dacă doare, nu cerși niciodată iubire”

Cât de rari sînt oamenii ăștia, cei care refuză lozincile ori clișeele și își cern viața, trăirea, prin prisma proprie, și care vorbesc despre suflet, despre iubire... Mă bucur când c...

Pulsul orașului: Un rom mustăcios, cu pălărie mare neagră cu bor rotund. Naturiștii iștia

Așezat pe un scaun cu rotile lângă magazinele de la marginea trotuarului, omul părea mai mult un tablou grotesc, uitat de careva în drumul lui spre sala de expoziție a orașului, o expoziție un...

Flori de trei lei

Ni s-au întâlnit privirile încă de când eram la vreo 20 de metri distanță și mă îndreptam în direcția ei, către trotuarul de lângă o terasă din centrul orașului,  iar privirea ei m-a...

O fetiță cu o înghețată – scurtă lecție de viață

E cald, foarte cald afară, iar dogoarea citadină a betoanelor și a asfaltului face ca arșița să devină aproape insuportabilă, făcându-i pe oameni să stea ascunși la umbră, privind - cei m...

O cununie, două femei și două pisici

”Api, văzutu-le-ai, că n-or muritu' mâțele aistea? Că nii la ele cum or făcut ce-or făcutără și amu nii ce mari și cinașe îs”. ”Văzutu-le-am, dară cum nu, că în tătă zî s...

M-am gândit să deschid o sală de antrenament pentru suflet

Prima oară, privind degeaba în jur să văd o schimbare - spirit mai presus de egoism, interese, prejudecăți, nepăsare -, a părut o idee bună. Chiar mă gândeam că poate o să reușesc să fi...

Liniștea pietrelor albe ale cimitirului. Poate că erou e acela care se poate numi, oricând, în orice situație, prieten

Nu e un loc frumos ori unul în care să îți vină să te plimbi, chiar dacă în jur e multă vegetație, iar păsările cocoțate pe crengile copacilor cântă la fel de frumos ca în orice alt lo...

Pulsul oraşului: Un doctor cu doză de optimism. Fuste colorate. Aripi frânte

Profesionalismul, atunci când vorbești de un cadru medical, înseamnă foarte mult, pentru că de asta depinde corectitudinea diagnosticului și, pe urmă, a tratamentului. Însă, pe lângă asta, ...

Lucrurile, așa cum sînt. Despre gândirea pozitivă

Nu știu ce-o fi vrând să simbolizeze sculptura asta în lemn din curtea Spitalul vechi din Zalău. Și, oricum, fiecare vede ce vrea. Mă rog, ce-i mai mulți ar vedea exact ce li se spune să vad...

Pulsul orașului: Săru’mâna. Un minut. Două veverițe

”Cum spui?”, i se adresează bărbatul fetiței de lângă el, care mergea cuminte lângă căruciorul împins, șchiopătând, de tatăl ei. ”Săru'mâna”, spune repede fetița, bucuroasă, z...

Un cățel. Încă o viață

Deși pare neverosimil, totuși, în situații limită, atunci când de reacția și decizia ta depinde cum va fi viața de atunci înainte, secundele par minute, ca și cum timpul s-ar derula în slo...

O cheamă Silvia și e infirmieră la pneumologie. Sau despre cum să fii om

Omenia, chiar și acum, în lumea asta, în care a fi om e un defect de hashtag, mai îmbracă uneori, paradoxal, formă umană și mai strică puțin din liniaritatea monotonă, fadă, superficială ...

Paștele pe ulița copilăriei. Un ou fiert, unul crud. Isus, omul

Despre fățărnicie, mai ales când e vorba de sărbători, e redundant să mai scrii, pentru că totul, aproape totul în jur strigă despre asta. Și strigă atât de tare că îți vine să adormi...

Pulsul orașului: ”La spital trebe să te înarmezi cu răbdare”; ”Ăștia ne vor proști”

Probabil că ține de conștiința de grup, nu aia globală, supermintea planetară despre care se vorbește, în general, în cercurile yoga, ci, mai mult, de conștiința aia involuntară de grup mi...

O lingură de lemn. Mâine nu e o promisiune

Viața, aia palpabilă numită ”azi”, nu se compară cu ce e în mintea noastră. Din când în când, realitatea face câte o vizită în mintea noastră, de obicei fără voie, și atunci apar ...