Liniștea pietrelor albe ale cimitirului. Poate că erou e acela care se poate numi, oricând, în orice situație, prieten
Nu e un loc frumos ori unul în care să îți vină să te plimbi, chiar dacă în jur e multă vegetație, iar păsările cocoțate pe crengile copacilor cântă la fel de frumos ca în orice alt lo...
Pulsul oraşului: Un doctor cu doză de optimism. Fuste colorate. Aripi frânte
Profesionalismul, atunci când vorbești de un cadru medical, înseamnă foarte mult, pentru că de asta depinde corectitudinea diagnosticului și, pe urmă, a tratamentului. Însă, pe lângă asta, ...
Lucrurile, așa cum sînt. Despre gândirea pozitivă
Nu știu ce-o fi vrând să simbolizeze sculptura asta în lemn din curtea Spitalul vechi din Zalău. Și, oricum, fiecare vede ce vrea. Mă rog, ce-i mai mulți ar vedea exact ce li se spune să vad...
Pulsul orașului: Săru’mâna. Un minut. Două veverițe
”Cum spui?”, i se adresează bărbatul fetiței de lângă el, care mergea cuminte lângă căruciorul împins, șchiopătând, de tatăl ei. ”Săru'mâna”, spune repede fetița, bucuroasă, z...
Un cățel. Încă o viață
Deși pare neverosimil, totuși, în situații limită, atunci când de reacția și decizia ta depinde cum va fi viața de atunci înainte, secundele par minute, ca și cum timpul s-ar derula în slo...
O cheamă Silvia și e infirmieră la pneumologie. Sau despre cum să fii om
Omenia, chiar și acum, în lumea asta, în care a fi om e un defect de hashtag, mai îmbracă uneori, paradoxal, formă umană și mai strică puțin din liniaritatea monotonă, fadă, superficială ...
Paștele pe ulița copilăriei. Un ou fiert, unul crud. Isus, omul
Despre fățărnicie, mai ales când e vorba de sărbători, e redundant să mai scrii, pentru că totul, aproape totul în jur strigă despre asta. Și strigă atât de tare că îți vine să adormi...
Pulsul orașului: ”La spital trebe să te înarmezi cu răbdare”; ”Ăștia ne vor proști”
Probabil că ține de conștiința de grup, nu aia globală, supermintea planetară despre care se vorbește, în general, în cercurile yoga, ci, mai mult, de conștiința aia involuntară de grup mi...
O lingură de lemn. Mâine nu e o promisiune
Viața, aia palpabilă numită ”azi”, nu se compară cu ce e în mintea noastră. Din când în când, realitatea face câte o vizită în mintea noastră, de obicei fără voie, și atunci apar ...
Omenia stă să moară. Trăiască ura!
Motto: ” De ce m-aș interesa de motivele urii dintre oameni? Ei își clădesc ura cu aceleași pietre pe care le-ar fi putut folosi ca să-și clădească dragostea.” Antoine de Saint-Exupéry ...
În cealaltă parte a privirii
De unde venim, unde mergem, cine sîntem noi, oamenii - ăstea-s întrebări de fațadă pe care unii, din când în când, le mai scot la iveală, în tot felul de întâlniri ori interviuri de dat c...
Zoli, prietene…
Au trecut multe zile de când nu te-am mai văzut în mijlocul drumului, așteptându-mă să vin să te iau și să mergem pe coclauri, să descoperim natura. Și mi-e dor de bucuria nedisimulată pe...
Pulsul orașului: brazi de Crăciun, o bătrânică, unii știu să zâmbească
Mai e puțin și vine Crăciunul, iar oamenii, pentru că e rost de cumpărături fără număr, aglomerează orașul, mișunând aiurea, de ici-colo, cu mașinile din dotare, ca și cum ar fi uitat s...
