DONEAZÃ!  Susţine-ne   in promovarea unui altfel de jurnalism
Asociaţia Sălajul pur şi simplu     27968875
IBAN: RO93RZBR0000060014546682
Raiffeisen Bank     |  Contact  |

Legile pământului, germanii și 11 noiembrie

Nu e popor să nu aibă legile și ciudățeniile  lui când e vorba de pământ, de glia aia care, arată și  însămânțată, dă omului înapoi pâinea cea de toate zilele.

Noi, românii, îl avem pe Ion al Glanetașului, al lui Rebreanu, care, în iubirea lui cea mare pentru pământ, se lăsa în genunchi și săruta pătimaș țarina ca pe-o ibovnică frumoasă. Gestul e pe alocuri straniu, pe alocuri de-nțeles.

Germanii nu au un Ion al lor, dar, la fel de straniu, îl au pe 11 noiembrie. Asta e data calendaristică de la care și până la care încep și se sfârșesc, potrivit legislației nemțești, toate contractele de arendă a terenurilor. Pentru timpul prezent, modern până peste poate, data pare și chiar e totally random în calendar. Cam ca o piatră aruncată spre cer și căzută unde s-a nimerit. Adică în noiembrie, undeva pe la început, dar nu în prima săptămână, și, totuși, ceva mai aproape de mijlocul lunii decât de debutul ei. Adică în 11. Pam-pam! Eh, însă dacă pentru zilele noastre data pare a fi fără noimă, pentru cei din Evul Mediu a fost aidoma unei pietre de hotar în lungul șir al zilelor din an. Mai exact, până la 11 noiembrie, recolta era categoric strânsă în hambar, însă pământul nu era încă însămânțat cu culturile de iarnă, așadar era o dată perfectă pentru întocmirea și semnarea contractelor de dare / luare în arendă. 

Tot ca și o curiozitate, ba chiar una care crează și astăzi probleme, cel care ia în arendă un teren, prin contract, are dreptul să lucreze terenul după cum poftește, dar nu are dreptul la recoltă, care revine proprietarului terenului. Sigur, sunt lucruri care pot fi descâlcite când contractul este încheiat ca la carte, în prezența unui om al legii priceput. Însă ciudățenia în sine rămâne, la fel ca și însemnătatea datei de 11 noiembrie în legislația germană și în legile pământului, cu toate că, dacă stăm să ne gândim, Evul Mediu a apus demult



niciun comentariu

Lasă un comentariu