R E D I R E C T I O N E A Z à 3,5%  

   D O N E A Z Ã!   Susţine-ne!     
|  CONTACT  |

Violența, cap de afiș

Cînd am rupt-o definitiv, în urmă cu cîțiva ani, cu jurnalismul de actualitate, mi-am zis că nu mai vreau să aud de violențe, crime, violuri, accidente mortale și morți, în general. Asta, d...

Noaptea, alergând printre lumi

E aproape miezul nopții. Ca de obicei, în ultima vreme, iau pe mine echipamentul de alergat, apoi ies afară, în fața blocului. Îmi pun căștile în urechi, pun playerul pe redare aleatorie și ...

Când o să fiu mare, vreau să pot să vindec

Doi bătrânei. Ea - peste hainele de casă purta un capot uzat, îngălbenit de vreme, iar părul alb îi era ud de la ploaia măruntă de afară. În mâini căra două plase mari, pline ochi cu lu...

Lumea de rahat miroase frumos pentru oameni

Cât de falsă e lumea... Mereu îți arată cu degetul pe unde să mergi, cum să faci să fii "așa cum trebuie", cum să gândești, cum să te porți, cum să fii curat, când ea, lumea, stă înt...

Da` mai bine eutanasiați-ne!

Știi ce e chiar stupid în țara asta? Că oamenii, de bine, de rău, își plătesc taxele și impozitele către stat și toate celelalte instituții, dar nu primesc nimic în schimb. Ei, hai să nu...

Îndobitocirea, în haine mulate

Îi vezi, îi auzi și încerci să-i ignori, sau, dacă vorbești aceeași limbă, te încolonezi și o iei pe urmele turmei, că unde merge turma, sigur, n-are cum să nu fie rău, că, nu-i așa, c...

Tot înainte, că `nainte era mai fain!

Pe vremuri, înainte de Marea Rocadă, cînd unica dictatură a fost schimbată cu altele, mai numeroase, mai avide de bani și putere și organizate în partide hrăpărețe ocrotite de ceea ce alți...

Fotografii în alb și negru

Câteodată mă uit la pozele alb-negru ale părinților mei, din anii tinereții. Câteodată mă uit la pozele alb-negru ale copilăriei mele, în care niciodată nu zâmbeam și întotdeauna privea...

Fără răspundere

Mă doare că țara asta se duce de rîpă. Mă doare că tot ce a fost și a avut vreodată valoare, acum e călcat în picioare. Mă rîcîie, pur și simplu, că europenii ne consideră neam de ți...

Acei puţini Don Quijote

Stăteam în maşină, cu geamul deschis, aşteptând să se întoarcă Zoli, ieşit să facă ceva poze cu clădirea veche din Românaşi, când văd o fetiţă de vreo zece, unsprezece anişori...