„Vinierea făcie măicuța ptita. Da die-nceput, după ce asoga și punie aluatu-n tăpșii o pă frunză die cureti, nie făcie lângalău, câtiodată cocuț, pupeze… Lângalău îl punie pă cureti și-l cocie în gura cuptoruli. Să făcie repedie, cum îl lua di pă vatră cu lopata ceie die lemn, îl unjie cu o scrije die clisă afumată. Numa scliptie, și Doamnie ce gust îi dădie clisa ceie! Asta die nu iera post, că altfel numa-l stroptie cu apă, îl lăsa on ptic să să răcorească ș-api-l mâncam cu fasole zolită și cu cureti morat.
Noa, cum îț spui, vineria făcie ptita și, câtiodată, mai ales die sărbători, diodată cu ptita făcie și zupa die găină cu tocmaci. Le băga în cuptor laolaltă, zama și ptita, stătieu dionpreună în cuptor on cias și jumătatie, poatie mai mult.

I-a numa bagă die samă la ce ț-oi spunie. Coț pân cătreț o găină grasă, gre, s-o sâmțăști când o iei ș-o arădici în mânuri. O opărești ș-o dubălești fain, frumos. Cu grije pigulești tăitie condieiele, tăitie pihele. Oricum trebe s-o pârlești la para unui poptiruș mai mare. Să ai corățâtie și spălatie și zărzăvaturile, tri morcoz, doi, tri petrinjei, on hir die pestârnac c-aista-i dulce, on dărab die țeler cu frunză cu tăt, patru cinci cățăi die ai, o ciapă albă, dhigană. Asta, ciapa, nu-i musai s-o diezvălești die tăitie foile, lasă-i on rând die foi, c-aieste tare mândru gălbinieștie zupa! Le laști p-aiste di-o lăture și tie acupti cum ț-am zâs die găină. O-ai pârlit, o știerji c-on bănduroi curat ș-api o bonțălești cum ti-am mai învățat, dărab cu dărab, fără a-i sfărma cioantiele. Tăitie măruntaiele le pui detilindi, hia rânza care-i mai tare, n-o friji, o pui la hiert în zamă. Pă lângă măruntaie îi afla, de-i găina bună, și uauă mai mari o mai mnici, uauă mai gata o uauă mnici, începutie. Pui lângă aiste și partie din unsoaria di p-îngă iele, c-a hi bugătă și n-o pui tătă la hiert.

Noa și din măruntaie și unsoare faci prima mîncare pă care iț cuștuli tăț cu lângalău scos primu din cuptor. Faci măruntaiele numa cu unsoarea ceie, cu ciapă și cu sare și thiperi. Găina gata bonțălită o opărești tri perțuri în apă clocotită, mai lasă din spumă. O scoț și o speli binie în apă rece, o storci, lași să să zvintie ș-o pui la hiert în apă rece, curată. Amu pui și zărzăvaturile și ciapa și aiu, le pui tăitie cătolaltă. O pui la hiert, nu uita die sare și punie și niștie boabe die thiperi. Când s-arăduie a hierbe, să hii pregătită să spumuiești una-ntr-una. O lași să hiarbă cătingan, pă marjinea ploaptănuli. Iestimp, asoji ptita, da lași on dărab die aluat din ptită. Cu aista ii pecerli fidieu pă oală, faci așe roată, roată pângă fidieu, on guler ca on cocuț. Oala aiasta așe pecerlită cumî-i, după ce o hiert o vreme încetuț, o baji prima în cuptor, în fundu cuptoruli, dup-aceie baji și tăpșiile, încui cuptoru cu plevu cum știi că trebe. Feștecare-și cunoaștie cuptoru, ști cum să facă focu, câtie lemne foloseștie, cum țânie căldura, cum îl încuie.

N-ai treabă amu cu cuptoru. Tie duci la cuibar, iei neștie uauă și faci tormacii. Numa cu fărină ș-o țârucă die sare. Întinz pătura, și când ii gata tai tocmacii mai subțâri o mai laț, poț tăie pătura și coștie. Cum-îi vre. Când scoț ptita, îi vidie că și zama-i gata. O strecori, pui tocmajii în ie și după ce o hiert și aiștia, lași zama să să stâmpere on ptic. Nu țî bănui c-ai lucrat atâta cu zama, că Doamnie bună a hi. După zupă îț mânca găina hiartă binie, morcozîî, țeleru, tăiticele, carnia numa ptică di pă cioantie! Ș-api o mânci cu ptita ceie, cocoțu cela di p-îngă fidieu, ii numa coaje bună… Mă bdizui că-i ști face zupa aiasta!

Să nu uit. Noi mâncam zupa aiasta cu rădită răzălită, stroptită cu oloi și c-on colb die thiperi. Nu râdie, așe ni-am învățat să mâncăm cu rădită, rădită niagră die iarnă. Da-i bună die numa, așe mâncau jidodii di pă uliță ș-așe ni-am învățat și noi.

Să vă Alduiască Cel di sus și să vă deie sănătatie la tăț!”