Obrazul meu drept aproape înghețase de la vântul care bătea din acea parte. Obrazul stâng era cald, soarele așezându-și razele acolo ca într-un cuib. Și, legănat oarecum de muzica pădurii, împărțit între caldura din partea stâng...

Sunt ca niște uriași care își întind brațele ca și cum ar vrea să ofere protecție dealului ăsta pe unde se plimba, odinioară, Iuliu Maniu. Aici, pe Dealul Țarinei, pinii mediteraneeni, căci despre ei este vorba, sunt de-a dreptul im...

Boieroaica, văduvă de tânără și şchiopătând de un picior, avea un singur copil: o fată. Iar atunci când copila (unicul sprijin al bătrâneţilor ei) s-a îmbolnăvit, fiind la un pas de moarte, boieroaica a fost cuprinsă de disperar...

Eu zâmbeam. Ciobanul, nu. Stând proțăpit în ciomag, privea oarecum cu îngrijorare cum patinam pe drumul înghețat, de parcă aș fi fost într-un exercițiu de patinaj artistic: - Nțț, aaai, da ce rău îmi pare că nu prinde roata c...

M-am oprit, iar pădurea, aproape pe neștiute, a prins viață. La câțiva metri depărtare, în partea stângă, șase, șapte mistreți mergeau alene, dând din coadă. În partea dreaptă, la fel de aproape de mistreți ca de mine - omul op...

Nu știu, poate e datorită căciulii colorate, lucrate manual în Nepal, pe care am primit-o de la sora mea, și pe care o port cu drag. Ori poate din cauza vântului rece, înghețat, care sufla atât de tare, încât copacii se mișcau scâr�...

Ziua Internațională a Cititului Împreună, la întoarcerea pe băncile școlii, după o pauză mult prea lungă De ceva ani încoace, în februarie, obișnuiesc să merg la Școala „Mihai Eminescu” din Zalău. De ce? Nu pentru a marca ...

680 de ani de atestare documentară (1341-2021) Fizeșul, unul dintre vechile sate ale Ținutului Silvaniei, împlinește anul acesta 680 de ani. Satul a fost atestat documentar în anul 1341 ca și „vila olachallis Fyzes (satul române...

Aducerea-aminte are un fel ciudat de a-și țese poveștile pe care le reînvie și ți le așază în privire. Nu acea privire care îți deslușește realitatea unei clipe ori a unei zile. Ci acea visare cu ochii deschiși, care, uneori, îți...

Gândurile fericite ale copilăriei m-au însoțit și în adolescență tot timpul, și le-am urmat aproape întotdeauna. Iar unele dintre acestea au fost legate de prăjituri. De ce prăjituri? Adică, bine, bine, copil fiind, am înțeles, e ...

M-am oprit în dreptul mormântului și am tăcut: ”Sunt bine, tată, rănile încep să se vindece, și cele trupești și cele sufletești.  Sunt bine, nu ai de ce să-ți faci griji, nimic nu mă poate doborî. Și o să fac mult mai m...

Îmi place să-l descopăr, să-l redescopăr de fiecare dată când mă plimb prin Șimleu Silvaniei, un oraș pe care l-am ”adoptat” încă de prima oară când am ajuns acolo, acum mulți ani. E genul de oraș care nu are aproape nimic di...