680 de ani de atestare documentară (1341-2021)

Fizeșul, unul dintre vechile sate ale Ținutului Silvaniei, împlinește anul acesta 680 de ani. Satul a fost atestat documentar în anul 1341 ca și „vila olachallis Fyzes (satul românesc Fizeș), potrivit informațiilor postate de preotul paroh al bisericii din satul Fizeș, Sorin-Vasile Neaga, pe pagina de social-media. Preotul Sorin-Vasile Neaga precizează că „prima mențiune despre denumirea satului Fizeș o găsim la Petri Mór care, în Monografia Județului Sălaj, ne indică o proveniență a toponimului Fizeș pe filiera verbului maghiar fizet care în limba română se traduce: a plăti”.

Ca dovezi ale locuirii din timpuri străvechi părintele Neaga menționează pentru prima perioadă a fierului (secolele al XII-lea și al V-lea î.Hr) descoperirile arheologice efectuate la punctul de interes “Szaekaszeg”, în locurile de la marginea pădurii, „Colnic” sau „Țiglu”, constând în brăţări, seceri, pandantive din bronz, depozitate într-un vas din acelaşi material.

În perioada medievală, Fizeșul, potrivit cercetărilor monografice ale părintelui Sorin-Vasile Neaga, „la fel ca și celelalte din vecinătatea sa, intră în sfera de influență a familiilor nobiliare Báthory, respectiv Bánffy, aparținând pe rând Cetății Șimleului, apoi Cetății Valcăului”. Iar în anul 1594 se află „alături de alte 14 sate dimprejur făcând parte din Ținutul de Sub Rez, avându-l ca și crainic pe Luca Bica”. 

Viața religioasă era concentrată în jurul bisericii, existând o deosebită considerație pentru Fecioara Maria. „Prima biserică din Fizeș este amintită încă de la anul 1434, informație pe care o regăsim în Schematismul Cleri pe anul 1835. Despre Fizeș, în acest document se afirmă că exista o biserică parohială a Maicii Domnului, oamenii aveau o religie ancestrală și devotament față de Fecioara Maria”. Biserica a fost „ridicată în timpul lui Ștefan Bathory de Șimleu, Voievodul Transilvaniei, în anul 1434”, și are o poveste interesantă, fiind reconstruită după un pârjol al turcilor. „A fost arsă de turci la 1600, iar preotul-paroh Petru Uifalvy a restaurat monumentul la frumusețea lui anterioră în anul 1660”.    

De la părintele paroh Sorin Neaga mai aflăm că: „A doua biserică menționată este cea de lemn datată cu anul 1600, de către cercetătorul Leontin Ghergariu. Ca și arhitectură, biserica se încadra perfect în arhitectura bisericilor de lemn din Transilvania, fiind și monument istoric. Era construită în plan dreptunghiular cu o absidă, pereții fiind compuși din „bârne” de material lemnos, încheiate în „tălpile” de jos și prinse cu grinzile superioare, din același material și formau un tot unitar. Era acoperită cu șindrilă din lemn și avea turlă înaltă, situată deasupra intrării credincioșilor. Nu avea pridvor și avea numai două uși de acces. Întreaga biserică (naos și pronaos) avea o lungime de 7 metri, la care se adăuga un altar construit în formă pentagonală măsurând câte 1,2 metri pe latură. Lățimea locașului de cult era de 4,7 metri. Înălțimea turlei era de 8,2 metri. Fiind într-o stare de degradare accentuată, la 1 octombrie 1939, Consiliul Parohial decide demolarea bisericii”.                                    

Mai târziu, fizeșenii și-au construit o biserică pe măsura credinței, astfel în perioada anilor 1937- 1940, au ridicat biserica din zid, „lucrarea fiind opera arhitectului Letary Ludovic din Aleșd”. Însemnările preotului Neaga arată implicarea și dăruierea fizeșenilor în realizarea noului edificiu. „Când oamenii și-au făcut biserica au exploatat și transportat toată piatra cu carele trase de boi din locul numit Valea Iazului, astăzi, localitatea cu același nume aparținând de comuna Plopiș”.

Biserica din zid ne este prezentată astfel: „Este construită dintr-o fundație înaltă din piatră (până la nivelul ferestrelor) și ridicată din cărămidă de fabrică. Turla este construită tot din cărămidă, iar biserica toată este acoperită cu tablă de aluminiu, acum fiind recondiționată și vopsită cu o vopsea hidro-protectoare de culoarea cuprului antic. Stilul edificiului bisericesc al satului Fizeș este cel basilical de tip navă, de sorginte apuseană, având ca și particularități de ordin arhitectural, arcadele, forma arcuită a ferestrelelor și absida de asemenea în formă de semicerc”. Sfințirea bisericii s-a făcut în anul 1940: „La 1 ianuarie 1940, biserica era sfințită de către episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frențiu al Oradiei Mari. În perioada anilor 1760-1948 Parohia Fizeș a fost greco-catolică sau unită cu Biserica Romei, la fel ca parohiile învecinate și multe altele din cuprinsul Transilvaniei”.„Un om de-o vrednicie și credință deosebite” care au condus lucrările pentru ridicarea bisericii de zid este „curatorul de atunci și primar al comunei Fizeș, Nicolae Drăgan. „În anul 1940, pentru a se picta biserica a împrumutat bani de la banca Astra din Oradea gajând propria casă”.

Potrivit acelorași cercetări, în perioada anilor 2000-2001, biserica este repictată, prin daniile sătenilor de către pictorul Silviu Dârstariu din Timișoara, sub mandatul preotului-paroh Vasile Ioan Moise, originar din Halmășd. O mențiune importantă este aceea că „Satul Fizeș a beneficiat de-a lungul anilor de două mandate de slujire semicentenare: Preotul Petru Codeus (1876-1928) și Preotul Petru Bercea (1944-1994)”.

Revenind în zilele noastre, din anul 2010, în Parohia Fizeș slujește preotul-paroh Sorin-Vasile Neaga cel care a realizat o amănunțită cercetare monografică a satului Fizeș, lucrarea aflându-se în curs de apariție. „Părintele Sorin Neaga predă și predică, spre cinstea Sfinției Sale, istoria satului și a bisericii, așa cum a fost”, spune medicul Liviu Gârbea, fiu al satului Fizeș.

Anul 2018, Anul Centenar al Marii Uniri, a însemnat pentru comunitatea din Fizeș prilejul cel mai potrivit pentru a-și cinsti eroii. „Celor 45 de eroi-martiri din primele două războaie mondiale, prin jerfelnicia a două familii din sat, li s-a ridicat și sfințit Troița Eroilor din curtea bisericii, amplasată pe locul altarului fostei biserici din lemn”. În anul 2019, declarat Anul omagial al satului românesc, „în cadrul celei de-a doua ediții a Întâlnirii Fiilor Satului ,„Acasă, la Fizeș”, a fost lansată prima carte despre Fizeș, intitulată „Fizeș – itinerarii afective”, autoare Tia Sîrca, lansarea având loc în curtea bisericii”.     

În Fizeș, „unul dintre satele cele „dintâi” ale județului Sălaj”, scrie preotul, „își au obârșia mulți oameni cu stiință de carte, specialiști sau profesioniști în domeniile lor: medici, profesori și profesori universitari, generali, colonei și cadre militare, ingineri, comisari și agenți de poliție, jurnaliști, primari, oameni de afaceri, preoți, funcționari publici, agricultori, meșteșugari, teologi etc”.                                                                  

La ceas aniversar, preotul paroh al bisericii din Fizeș, Sorin-Vasile Neaga, își încheie postarea printr-o urare inspirată: „Este o onoare deosebită să vorbim despre tine, bătrâne sat românesc, Fizeș, acum, când împlinești venerabila vârstă de 680 de ani! La Multe Milenii!”.