Năpastă mare pentru fundurile zălăuanilor, hemoroizii au scăpat și umblă motorizați prin oraș, de nu mai știu oamenii ce să facă: să-și pună mâna la fund, ori să își ia bilet și să se pună bine cu hemoroizii. Că, vorba aia, fundul plecat hemoroidul nu-l pătrunde. Asta dacă-s hemoroizii în toane bune, că dacă te prinde pe trecerea de pietoni, pe roșu, de exemplu, s-ar putea ca, odată cu claxonul, să simți și ceva mișcare prin dos, semn că ți-au pus-o. De aia, de când umblă hemoroizii liberi prin oraș, zălăuanii merg mai mult cu mâna la fund, ori, dacă au sacoșe la ei, le așază, precaut, la spate, că dacă aud foșnetul de rigoare, hop, își iau repede bilet, că-s pe jos, că-s în autobuz. Bă, acuma nici nu poți să dai vina numa’ pe hemoroizi, că ei stau, mare, alb pe roșu, la vedere, să știe tot zălăuanu’ că orașu’ nu mai e ce a fost cândva, atunci când reclama stătea la ea acasă și nu bătea din palme pe autobuze. Acuma, ziarele, băuturile, hemoroizii sau orice mai poate să scoată un leu de cinci, sînt pe picior de egalitate, adică se găsește un autobuz pentru fiecare, cum ar veni, plus că, într-un fel sau altul, toate ajung la fund, sau cur, cum s-ar spune în popor… ori pot să ajungă acolo, depinde și de calitatea reclamei.

Ee, și după hemoroizii cocoțați pe autobuze, n-ar fi de mirare ca mâine, poimâine, să apară limbricii, păduchii și, de ce nu, chiar și câte un viermișor intestinal. Mare, să se vadă, plus că, dacă obosesc de atâta stat cu mâna la cur, din cauza lu’ hemoroizii, zălăuanii o să poată să-și pună mâna și la cap ori la burtă, să nu îi apuce crampele musculare, că cât pot să stai cu mâna la cur, de frica hemorizilor? Că așa mari, cam cât autobuzu’ gazdă, n-are cum să nu-ți fie frică de ei.