A văzut din România mai mult decât din partea de vest a Turciei, în care locuieşte, şi vorbeşte despre Braşov, Sighişoara, Sibiu,Timişoara, Cluj, Oradea, Satu Mare, Carei, Zalău cu uşurinţa cu care ar vorbi despre oraşul natal. Dacă îl pui să aleagă între Braşov şi Capadoccia, l-ai pus în mare încurcătură, şi după o scurtă ezitare îţi va alege Braşovul, cu Tâmpa şi universitatea care îi aminteşte atât de mult de Universitatea din Pamukkale. Despre Oradea povesteşte cu nostalgia şi încântarea cu care tinerii de vârsta lui povestesc despre fete, şi dacă nu ai şti că e un oraş, ai crede, auzindu-l cu cât patos rosteşte Oradea, că visează cu ochii deschişi la iubita lui. A ales să-şi facă lucrarea de master despre Relaţiile dintre România şi Imperiul Otoman între anii 1550- 1580, pentru a afla mai multe despre istoria României, deşi dacă îl întrebi îţi vorbeşte despre Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş sau Alexandru Ioan Cuza cu pasiunea unui profesor, şi deja îşi face planuri în legătură cu doctoratul pe care vrea să îl facă, bineînţeles, în România, la Oradea.

A învăţat limba română în câteva luni

A venit în România ca şi student Erasmus, bălmăjind cu greu câte ceva în engleză, şi după câteva luni de umblat peste tot cu dicţionarul sub braţ, nu numai că şi-a dat drumul la engleză, dar a ajuns să le rupă binişor şi româneşte. Singurele lucruri care i-au lipsit cât a stat în România au fost mâncarea, condimentele şi ayranul de acasă, dar le-a găsit şi pe alea, la scurt timp, în restaurantele turceşti şi supermarketuri. A legat prietenii trainice cu ceilalţi studenţi Erasmus, staff-ul şi profesorii Universităţii din Oradea, s-a bucurat de libertate, a călătorit mult, a gustat pălinca şi la final a decretat: România este cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat. S-a întors acasă fără nicio tragere de inimă, ştiind că de acum încolo nimic nu va mai fi la fel, şi că odată ce ai cunoscut România, nu mai poţi scăpa de obsesia de a te reîntoarce. A căzut câteva luni în depresie, dar şi-a revenit şi s-a cufundat în studiu, după ce a aflat că nu e totul pierdut şi că, dacă e suficient de ambiţios, se poate reîntoarce în România pentru a-şi face doctoratul. De data asta vrea să viziteze Alba Iulia, Zalău şi, din nou, Braşov.

Ţară de poveste pentru studenţii turcii

Despre reclama pe care o face gratuit şi necondiţionat ţării noastre se poate spune multe, dar cel mai bine se poate număra în studenţii turci care sunt tot mai doritori să vină să trăiască experienţa România pe propria piele. Şi Yusuf nu e singur, o poveste foarte asemănătoare are şi Enghin Kavak, acum profesor de engleză în Istambul, care spune foarte deschis că anul petrecut în România este cel mai bun an din viaţa lui şi că dacă ar putea să se întoarcă mâine, ar face-o fără să ezite o clipă. Şi dacă ceva i-a apropiat pe Yusuf, Enghin, Iasin, Enes, Mehmet, Ani, asta a fost tot România şi experienţa trăită împreună. Deşi departe acum unul de altul, se caută permanent pentru a rememora experienţa trăită în ţara lor de poveste, România.