Idioțenia tinde să devină o trăsătură națională. Și asta pe cale naturală, că doar e mână în mână cu manelizarea generală care, deja, face legea. Învățământu-i în budă, bacalaureatul fiind deja un fel de “mers la dentist”. Adică, decât să doară, mai bine nu deschizi gura și treci pe lângă dentist dând doar din cap, evident pe ritm de “tî nana tî nî na”. Și ce dacă rămâi fără dinți în gură, atâta timp cât totu-i fără număr? Ee, și fiindcă tot e fără număr, ce și-au zis ăia “deștepți” care i-au tras-o învățământului, din toate pozițiile, până l-au lăsat crăcănat în văzul lumii? Să înceapă să le dea la cap și la ăia mici, că ce atâta copilărie, lasă, să înceapă să numere banii de mici, ca să vadă că nu-s de ajuns “pentru toți dușmanii mei, frateee!” Așa că, pe principiul să le spunem copiilor că nu există Făt-frumos și Ileana Cosânzeana, că ei sunt, de fapt, muncitorii din fabrici și uzine, iar Moș Crăciun nu e nimeni altul decât ăla care promite că o să facă să curgă lapte și miere – plus, bonus, manele cât încape – după ce o să fie ales mai mare peste plebe, deștepții au venit cu una nouă. Să le bage ei la cap, la ăia mici, că-s prea mici să poată fugi, filosofie, educație socială și educație financiară. Că, nu-i așa, să știe ce să facă cu banii de buzunar, să știe când să aplaude discursul conducătorului iubit și cum să se aplece când trece șeful pe lângă ei și, bineînțeles, să descopere ei, ăia mici, care încă se scapă pe ei de emoții când se uită la desene animate, chintesența lumii metafizice și spirituale a societății românești multilateral dezvoltate și înaintate spre comunism (Ho cu comunismu’, că acuma tot-tot-tot e numa’ o democrație, cum n-a mai fost vreodată în lume). Și zic ăia, deștepții, că până și psihologii zic că o să fie bine, că n-are cum să fie altfel. Da, și, dacă tot îi facem oameni mari de mici, ce-ar fi să scurtăm școala la șase clase frumoase, apoi să-i punem pe toți la muncă, acum, că tot sunt apți să numere banii fără greșeală? Că sigur, da’ sigur, de aia o muritu’ Einstein, să le facă loc și la ăștia de pe acilea, de pe picior de plai, care, săracii, ar fi ainștainit ei, da’ n-au avut loc de ăla cu părul vâlvoi, ăla cu teoria relativității a lui cu tot. Așa că, copii, gata cu joaca, lăsați mucii în treaba lor. De acum nu mai faceți în pat. De acum o să facem toți la fel. Ce? Cum ce? Pișu, că ce poți să faci altceva când vezi ce debitează ăia pufoși și deștepți de la comenduire?