sunt câteva din replicile care au  provocat chicote înfundate şi zâmbete largi zălăuanilor care și-au petrecut seara alături de preferații lor, actorii Teatrului „Regina Maria” din Oradea, din nou, în formula: Ioana Gajdo, George Voinese și Șerban Borda, în regia artistică, scenografia şi ilustraţia muzicală semnată de Petre Panait. Din nou, pentru că, de curând, în luna februarie, zălăuanii i-au putut vedea pe aceiaşi actori într-o altă piesă semnată de Cehov, şi anume „Cerere în căsătorie“.

„Ursul” este, de altfel, strâns legată de piesa „Cerere în căsătorie”, pe care zălăuanii au avut ocazia să o vadă de curând, utilizând aceeaşi distribuţie şi elemente regizorale înrudite. Povestea „Cerere în căsătorie” se aşează firesc în continuarea celei începute în „Ursul”. Astfel, dacă în „Ursul”, doi tineri trec pe nesimţite de la conflict şi ură, la iubire pasională, în „Cerere în căsătorie”, lucrurile sunt duse şi mai departe. Dincolo de epoca de care aparţine, scenariul este de o teribilă actualitate şi nu cunoaşte limite sociale sau de timp.

Astfel, zălăuanii au avut parte, aseară, de un dialog plin de picanterii, de la agonie, la extaz, cu un joc de scenă antrenant în care gesturile și mimica au fost la fel de importante ca și replicile cu treceri rapide de la cuvinte sarcastice, la priviri și chemări languroase, și invers, care au ținut sala în priză până la final.

Pe scurt, povestea piesei „Ursul“ este despre „o văduvioară durdulie, cu gropiţe în obraji, moşieriţă”, interpretată cât se poate de viu de către Ioana Gaidoş, văduvioară ce şi-a propus să poarte doliu până la sfârşitul zilelor, după soţ, mare afemeiat, şi să rămână între patru pereţi. Într-una din zile, care toate seamănă între ele de la pierderea soţului adulterin, Elena Ivanovna Popova află că a rămas cu o datorie pe care ar avea să o plătească unui moşier misogin, Smirnov. Pentru că s-a confruntat cu refuzul văduvei, tânărul moşier, ameţit de alcool, trece la ameninţări, ce riscă să culmineze cu un duel. Asemănarea dintre cei doi protagonişti schimbă radical starea de fapt a lucrurilor şi relevă capacitatea naturii umane de a-şi întoarce pe dos referinţele, atunci când în joc apar fiorii dragostei.

Subintitulată „Farsă într-un act“, „Ursul“ lui Cehov dezvăluie, în mod concentrat, comico-ironic, o parte esenţială a naturii umane, sugerând cât de apropiate sunt uneori furia şi pasiunea.

Pentru zălăuani, piesa a fost un deliciu în care s-a râs pe săturate, iar în final actorii au fost răsplătiţi cu minute întregi de aplauze, actorii fiind rechemaţi pe scenă de mai multe ori.