Pe principiul hăhăit de fostul întâi marinar al țării, cum că iarna nu-i ca vara, așa și cu marea: marea nu-i ca muntele. Unii români, pe drum de la mare către casă, ori în weekend, atunci când ajung și la munte, că marea-i prea departe, iar la ștrand e prea cald, nu prea fac deosebirea.

Bă, ca s-o luăm pe scurtătură, la munte nu se merge în slip, încălțat cu espadrile ori șlapi și hospăind semințe printre urlături. Spre deosebire de mare, acolo unde maneaua e la ea acasă și toți se simte bine uitându-se după cururi, atunci când mergi pe munte ar trebui să-ți scoți cururile cu șnur din cap, și să te gândești că n-ai ce căuta acolo fără încălțăminte cât de cât solidă. Altfel nu doar că s-ar putea să-ți strici pedichiura, dar îi mai pui și pe alții să te culeagă cine știe de pe unde, fiindcă nici măcar n-ai băgat în seamă petele ălea colorate de pe copaci ori bolovani, recte marcaje. Da, la mare nu există marcaje, doar semne către terase și baruri. Eee, și ăstea-s tot ceva de genu, atâta tot că în loc să te ducă către locurile de băut, petele ălea te duc pe un traseu, acolo unde, dacă vii încălțat ca prostu’, tot ca prostu’ o poți și păți.

Uite, ca exemplu, un exercițiu de imaginație: stai pe plajă, bei bere și, din când în când, scoți bățul ăla pentru scărpinatul mental, ăla care se folosește pentru selfie, cică. Între două activități din ăstea, sportive, cum ar veni, vezi un om, îmbrăcat în costum și cu un diplomat în mână cum intră în mare, să facă baie. Cam ce-ai zice tu despre ăla? Na, cam ăla ești tu, atunci când mergi pe munte în espadrile ori șlapi și hospăiești semințe. Așa-i că-ți vine să-l dai naibii de băț, cu selfie cu tot, și să-ți iei o pereche de încălțăminte cu care să poți merge liniștit pe cărări de munte? Dacă nu, și ți se pare normal să faci baie în costum, ei bine, pentru asta există pastile. La farmacie.