Jurnaliștii au o frământare care nu e de azi, de ieri, ci e de pe vremea faraonilor. Enigma pe care nu o pot ei desluși e legată de felul în care au fost construite piramidele și de modul în care au fost proiectate, că dacă încerci să le răstorni cu susu-n jos, ce să vezi, se-mboardă! Exact așa se-ntâmplă și cu tehnica bietului ziarist, bun și el la ceva rău, când vrea să scrie câte-o amărâtă de știre de-aia de nu pricepi de ce ți se explică în mod repetat același lucru în patru forme diferite și stai și te gândești: Mă, ăsta ori îi ceva, ori mere undeva! Prietene, ai auzit de piramida inversată? Nu, nu, nu e vreo piramidă nouă de prin Egipt, e de-a noastră (daʼ să nu scrii vreo știre bombă că s-a descoperit vreo piramidă pe teritoriul Românicii), e aia de o sugrumă gazetarii, e aia de stă cu baza în sus. Da știi ce înseamnă asta? Că treʼ să începi cu ce-i mai important din știre, că aia e baza piramidei, și abia apoi bagi de-astea de îți provoacă ție reacții adverse prin organism. E de prisos să amintim de un lead, de ăia 5 W (Who,What, Where, When, Why) și how-u. Acuma știu că începi să dai din coadă gândindu-te la o mărire la salariu, daʼ exersează și mai vedem. Și, dacă totuși, vreodată, ziariștii vor reuși să pătrundă tainele acestui mister, vom putea pretinde că am descoperit cea de-a opta minune a lumii. Până la urmă, degeaba se chinuie egiptologii să găsească o explicație rațională a problematicii, că până nu se scoală și neuronuʼziaristului, misterele rămân tot șapte!