Astăzi, 28 martie, se împlinește exact un an de când globetrotter-ul Mirel Magop a pornit din localitatea sălăjeană Iaz, îmbrăcat în portul popular sălăjean de pe Valea Barcăului către Capul Horn- America de Sud.
În mai puțin de un an, Mirel Magop a străbătut mii de kilometri, a traversat o grămadă de țări, a cunoscut o mulțime de oameni, a strâns o tolbă de povești, a făcut mii de fotografii și a reușit să ajungă în cel mai sudic oraș al Americii de Sud, Ushuaia pe Insula Mare a Țării de Foc. S-a oprit acolo pentru că s-a terminat drumul, iar călătoria până pe insulele Capul Horn depășea cu mult bugetul acestuia. Acum se află pe drumul de întoarcere, drum pe care s-a oprit circa o lună în în Peru, localitatea Huyro, capitala districtului Huayopata.

Reamintim că în această călătorie, ce a avut ca punct de pornire Muzeul Ligiei Bodea, din localitatea Iaz, comuna Plopiș, Mirel Magop și-a propus atât promovarea costumului popular românesc, cât şi realizarea unui album cu oameni în porturi populare din locurile pe care le străbate, prima fotografie a albumului fiind chiar cu el. Astfel, Mirel a dus cu el portul popular sălăjean prin toată lumea și l-a îmbrăcat ori de câte ori s-a aflat în contextul potrivit. Într-un final, pentru că drumul prea lung risca să lase urme vizibile pe costum, Mirel a lăsat costumul și povestea acestuia la Consulatul României la Mendoza, Argentina.

Despre călătoria lui Mirel Magop și peripețiile acestuia începând cu prima zi, de 28 martie 2015, la Iaz scrie, pe larg, prof. zălăuan Mirel Matyas într-o serie de note de călătorie, intitulată sugestiv- „Where is Mirel“, ce însumează peste 20 de materiale și sute de fotografii, serie ce poate fi citită pe site-ul foto travel: http://mirel-matyas.blogspot.ro/

Cât despre Mirel Magop, globetrotter-ul cunoscut îndeosebi pentru că a refăcut drumul lui Badea Cârţan la Roma, pasiunea asta a lui și-a descoperit-o acum opt ani, când, după ce a divorțat, s-a simțit liber, așa că a plecat pe jos, să vadă România, timp de trei veri, când a făcut peste 11.000 de kilometri, trecând prin toate orașele țării.

Apoi, pentru că România era prea mică pentru a-i satisface nevoia de libertate, și pentru că a vrut mai mult și mai mult, a luat Europa la picior, într-un tur al capitalelor europene, și nu pentru orașe în sine, ci mai mult așa, ca niște repere pentru pașii lui. Și orice om cu spirit de călător care a făcut măcar o excursie pe jos, pe munte ori altundeva, știe că nu punctul de destinație contează, ci drumul până acolo. Da, odată cu reeditarea drumului lui Badea Cârțan, îmbrăcat în dac, Mirel a avut parte și de publicitate, care, atunci când orice sponsor e binevenit, chiar contează. Însă nu Mirel Badea Cărțan e cel care merită luat în seamă, ci Mirel călătorul, pentru care drumurile nu se termină niciodată. Și pentru că și-a luat energie din fiecare loc prin care a trecut, nu a avut niciodată probleme de sănătate, exceptând câteva probleme cu stomacul, dar asta doar pentru că au fost zile când a mâncat doar pâine înmuiată în apă, pe care a fiert-o, ca un fel de ciorbă. Dar ce contează asta, când ai lumea la picioare?

Mulți nu pot să înțeleagă chestia asta, să dormi în cort, să mănânci ce apuci, ori să te speli în râu. Dacă se poate all inclusive, e foarte bine. Dacă se poate all inclusiv la mare, ori în ceva stațiune, unde să stai toată ziua tolănit în șezlong, e și mai bine. Dar nu toți trebuie să fie la fel. Iar Mirel sigur nu e. El a învățat să se folosească de ce are, păstrând capul sus, pentru că imaginea pe care și-o face cineva despre tine, la prima vedere, e foarte importantă, atunci când ești pe cont propriu, mai ales într-o țară străină.