Astazi, 31.05.2014, a avut loc ultimul eveniment din cadrul concursului Ecoprovocarea ( acum toata lumea: Ooo…de ce se termina?). Avand in vedere ca suntem multi dintre Ecoambasadori la sectia germana de la Scoala Gimnaziala “Mihai Eminescu” din Zalau, am organizat in timpul Maifestului ( sarbatoarea germana care are loc in fiecare an la sfarsitul lunii mai) o campanile de constientizare in limba germana. Am avut afise, discurs si…emotii.
Dupa ce domnul director a tinut un discurs (scurt, avand in vedere cat de mult ii place sa ne vorbeasca, fara suparare ), clasa 0 a dansat si a cantat atat de dulce incat ne-a mai luat din emotii, deoarece am inceput si noi sa dansam si sa batem din palme. Am avut impresia atunci cand am urcat pe scena ca ma voi impiedica si voi aluneca de pe scena. Eu am fost prima care si-a spus discursul si atunci cand am vazut atata lume si ca am reflectorul in ochi m-am simtit ca o vedeta si nimic nu m-a mai oprit sa spun totul “ca la carte” ( numai un singur cuvant pe care am uitata sa il spun, dar din fericire nimeni nu a observat si probabil ca nu trebuia sa recunosc acum). Mi-a venit sa rad in timp ce colega mea, Georgiana, isi spunea discursul pentru ca la ultima repetitie am aflat ca e alergica la vopseaua cu care erau vopsite pancardele. Daca nu s-ar fi abtinut si nu s-ar fi concentrat la asta cred ca ar fi stranutat in timp ce vorbea.
In cele din urma ne-am descurcat foarte bine cu totii si nu m-am trezit pe burta la capatul scenei :-). Am coborat in aplauze, desi cu totii erau speriati si plini de emotii cu privire la numarul pe care il aveau de interpretat.
Dragi cititori, acesta este ultimul articol scris de mine pentru acest concurs ( nu stiu daca nu cumva am mai spus asta si in celalalt articol, dar nu ma pot obisui cu ideea ca se termina). Sper ca v-am inveselit si in acelasi timp ati inteles tot ce am vrut sa va spun. Va multumesc!