Nici nu știi cum să spui: ni tu unt, na tu unt, na po unt, na unt lact, că oricum ai spune, tot nu scapi de gustul de rânced care a apucat să-ți ia în stăpânire papilele gustative din dotare. Fiindcă, ni tu (ori na po), ce se găsește de cumpărat pe rafturile magazinelor, adică chestia aia din poză, care zice că-i unt cu termenul de garanție până în 19.05, fix anul ăsta. Adică mai sunt vreo 12 zile în care să poți să desfaci pachetu’ fără să-ți fie frică că sare mucegaiul pe tine să-ți tragă câteva la stomac, de să rămâi cu gura strâmbă de greață. Acuma, cum să zici de-a dreptul că care-i firma care produce așa ceva, că odată se înfoaie ăștia și țipă (în traducere mituiesc) în stânga și în dreapta, de tot tu ieși vinovat, că de ce nu l-ai mâncat, pe el, untul, în amestec cu mult usturoi? Că dacă îl mâncai cu usturoi, sigur nu mai simțeai râncezeala cu termen de garanție valabil. Iar ăia de-l vând în magazine, ce să facă, să desfacă fiecare pachet, să-l caute de mucegai? Păi, nu, că mucegaiul are și el originea lui, vorba aia, fiecare cu originea mă-sii. Plus că și costă a naibii de mult, adică 7 lei și ceva. Ori poate de aia-i scump, că-i cu mucegai, adică, la fel ca brânza cu mucegai, doar că ăsta-i unt. Ptui, untu’ și cine l-o făcut!