Aţi auzit?! Aduc ăştia filmu’ lui Netzer în Zalău. Care Netzer? Fotbalistu’? Nu, mă! Românul nostru, cu Poziţia Copilului! Veniţi? Apăi… dacă e despre poziţii, io vin, că şi aşa nu am priceput niciodată cum e treaba aia cu Kama Sutra. Şi uite aşa, din vorbă-n vorbă, s-au adunat cu mic cu mare vreo sută de inşi, luni seara, la aşa zisul cinematograf din urbea Meseşului, curioşi să vadă cum stă treaba cu Poziţia copilului şi sperând să afle oareşce noutăţi despre altfel de poziţii. Şi tomna’ când era filmul mai în toi au rămas toţi cu ochii privind în întuneric ca proştii, neînţelegând de ce s-a stins lumina în film, când era mai interesant. Sau o fi ajuns la partea cu poziţia… Şi acum ce? Tre’ să ne imaginăm noi poziţia cea mai bună? Sau tre’ să încercăm noi poziţiile pe care le ştim cu cei de lângă noi, la nimereală şi pe pipăite? Şi până să înceapă ei să pipăie în dreapta şi în stânga, numa’ ce aud o voce, venită parcă de pe tărâmul lui Hades, care le spune să iasă afară să-şi răcorească simţurile până se rezolvă cu pana de curent. Au ieşit ei tot pipăind pe apucate, ba un perete, ba ceva mai rotund şi moale, ba ceva mai ţeapăn, până au ajuns în stradă, unde… beznă totală. Au stat ei ce au stat o juma de oră, discutând despre poziţii şi scaune şi fotolii şi dosuri şi picioare, până le-a trecut tot cheful şi le-au adormit toate simţurile şi s-au dus către căşi tot orbecăind şi bolborosind ceva de cuget şi simţiri şi curentat.