Două lacune mari există în învăţămîntul romînesc – iar acum vorbim doar de ceea ce priveşte subiectul integrării socio-profesionale a tinerilor, pentru că dacă ar fi să disecăm situaţia globală a învăţămîntului, ar fi nevoie de tone de cuvinte, ceea ce nu este cazul, acum.
În primul rînd, e vorba de lipsa totală a consilierului psihopedagogic – şi nu e vorba că acesta nu ar exista în organigrama instituţiilor de învăţămînt, ci despre faptul că lui îi sînt impuse alte sarcini – care să urmărească copilul, pas cu pas, pe fiecare treaptă a evoluţiei sale, începînd din grădiniţă, pînă la definitivara pregătirilor educaţionale. Fiecare copil este un subiect aparte, are aptitudinile sale, înclinările sale spre o materie sau alta, fiecare dintre ei are o personalitate psihică proprie, pe care cunoscînd-o şi urmărind-o în dezvoltarea sa, copilul poate fi îndrumat spre o anumită zonă – în primul rînd de aprofundare a cunoştinţelor, apoi spre integrarea profesională, care să fie atît sigură, cît şi să ofere satisfacţii personale.
În al doilea rînd, nu există absolut nici o colaborare a consilierului cu realitatea pieţei muncii, astfel încît acesta să poată oferi soluţii viabile în privinţa definitivării procesului educaţional. Într-un cuvînt, totul este lăsat la voia întîmplării, în multe cazuri și de părinţii – ori că lipsesc, fiind la muncă în străinătate, ori că nu au timp de aşa ceva, așa că elevul, în cel mai bun caz, urmează modele, în cele mai multe situaţii, deformate şi ireale.

Unde dai şi unde crapă

Diploma, în ziua de azi, nu face doi bani. Multe s-au schimbat în ultimii 22 de ani. Acum, ştim cu toţii cît de uşor poţi pune mîna pe o hîrtie care să autentifice că eşti licenţiat într-un domeniu oarecare.
Dar, pentru că, la urma urmei contează prestanţa, facultăţile au deschis robinetele la o serie de specializări, care te duc direct în şomaj. Conform unui studiu naţional, astfel de ramuri absolut fără viitor profesional în ziua de azi sînt ştiinţele administrative, cele economice, jurnalismul, ştiinţele politice şi filologia. Posturile publice sînt blocate de ani şi ani şi te trezeşti, la rîndul tău, pierdut în spaţiu, cu o hîrtie în mînă ce nu valorează nimic. În schimb, medicina, domeniul IT, farmaceutica, cibernetica, construcţiile, mecanica sînt secţii care oferă specialişti care încep să fie din ce în ce mai căutăţi de către angajatori.

Zalăul, peste noapte, alma mater universitar

Marketing, ştiinţe politice şi administrative, ştiinţele educaţiei, psihologie, ştiinţe umaniste, juridice şi de protecţia mediului. Asta e grosul la Goldiş Zalău. Diplome care te bagă direct în şomaj.
Pe de altă parte, extensia Universităţii Tehnice Cluj, vine cu ramuri de inginerie mecanică, care încep să fie căutate din ce în ce mai tare pe piaţa muncii.
Pe vremuri, în ţară existau 3 centre universitare – Cluj, Iaşi şi Bucureşti, renumite şi confirmate şi de străinătate.
Acum, nici nu e bine de vorbit.

Piaţa muncii Sălaj

Oricine poate arunca un ochi peste locurile de muncă vacante de pe site-ul AJOFM Sălaj. Realitatea e deprimantă. Se caută, în mare parte, necalificaţi, ori confecţioneri textile. Muncitori în construcţii ori alte ramuri ale muncii fizice. Ceva şoferi. Şi cîteva posturi, trei-patru, de ingineri mecanici. Povestea asta, cu locurile de muncă aproape inexistente pentru cei cu diplome de studii, e veche la Zalău.
Nu se mai pune problema de „a fi sau a nu fi”, ci de a studia, ori ba, și pentru ce. Ca să te dai mare că ai o diplomă? Nici măcar folclorul romînesc nu mai este de acord cu asta: „Am înțeles că fotbalist nu vrei sa te faci, manelist nu vrei să fii, ce, vrei să mergi la facultate să ne faci pe toți de rîs?”