„Când ti-apuci să faci tocana aiasta a hi musai să tie pregătiești cum trebe, să ai tăt ce-ț trebe la-ndămână, și ț-oi spunie di ce. Asta-i o tocană mai domniască, nu-i greu die făcut, da-i tare bună! Amu ț-o fac io și să vez numa’ ce bună-i! Nie trebe on peștie și on dărab din coastele di la porcu ce l-am tăiet, coastele di cătă tiept, acolo undie cioantele-s mai scurtie și uniele-s ptiar cioantie die ale albe, moi, acole-i tare dulce carnia! Și dărabu ista die coaste îl thicăzăsc on ptic die clisă, nu trebe să hie tare grasă tocana asta. Tai coastele așe în scrijele cu carnia care să țânie pă feștecare ciont. Peștele îl tai scrijele mai groasă, așe cam di-on jejit…

-Ai zâs că facem tocană cu pește… dar n-ai pește…
-Cum nu? Ia, aieste-s coastele, aista-i peștele!
-Eu văd costițele și un mușchiuleț…
-E! Ala, ala! Ala-i peștele. Dacă-i mai mnic, dacă porcu’ o fo’ mai mnic, îi zâcem peștișor, aista-i pește că-i mai mare. Amu pui păstă carnia dărăburită sare și thiperi. O las on ptic și mă pui să dau pân sâta ceie mai diasă fărina die mălai. O mai rămas din ceie die pârgă. Ni ce faină-i și mânânțe!

Noa, și pân fărina aiasta tăvălesc binie, binie carnia. Amu scutur carnia să nu hie pe multă fărină, numa’ ce s-o prins pă ie. În laboșu ista am pus tri linguri die oloi ș-amu frig carnia pă tăitie părțâle și o scot dietilindi p-on blid. În oloiu rămas frig o ciapă digană pă care o-am fo’ tăietă coștie mânânțăle. Pui păstă ciapă și o thipărușe tăietă tăt așe, coștie. Amestec binie, să frig iele diompreună, nu le ard defel. Vez că focu-i mnic. Amu pui și o lingură die poprică dulce și una die thipărușe tocată, din borcan. Io mni-am pus, tu, nu știu! Amu pui și apa caldă să nu să ardă poprica. Lasă să hiarbă încetuț și corățăsc perile, le spăl și le tai coștie, le vinie rându și lor. Ciapa și thipărușa s-o cam muiet, amu pui coastile friptie, friptie cât die cât. Vez că n-am pus numa’ coastile! Dăraburile die peștie nu le-am pus încă. Mai lași așe până vez că cam iesă ciontu din carnie ș-atunci pui perile. Tăt amu pui și o legătură die cimbru și frunză die țeler. Die nu ai țeler punie numa’ cimbru.

Cam când începe iar a hierbe tocana, pui și peștile. Peștile i-o carnie tare bună, nu-i grasă, da-i mai jingașe. Trebe să știi cât s-o țâi la foc, repede să face, că di-o țâi pe mult să zdrobdieștie, tăt să-mprăștie. Ar hi păcat! Tocana-i mai gata. Vez că dacă am pus fărina ceie die-nceput tocana-i mai grosuță, nu-i liurcă și nici n-o trăbuit să fac nicio-ngroșală. Trebe numa’ să coț die sare și să pui thiperi. Thiperi punie cât die binie. Ni că-i gata! Numa’ să ai oareșce morătură!
Să vă deie Dumniezo sânătatie voauă la tăț, da și mnie!”