„-Noa, diemult n-am mai văzut așe mândră carnie ca aiasta! Mă gândiesc că o fo on dyițăl tânăruc… Carnea aiasta ii numa bună di-o tocană așe cum o făcem la clacă. Vez, mă pruncule, tăitie cășile di pă ulița asta s-o făcut cu clacă, da și pă celelaltie uliță, tăt așe. Așe s-o făcut tăitie în sat, cu clacă. Mai naintie s-ajutau oaminii, nu ca amu, că nu știu care cum să-și scoată uătii, să bat di la pământ fratie cu fratie, gândiești că i o făcut pământu ista, și doamne cât s-o trudit pântru iel părințîî lor!

Mai făcem tăt așe tocană ca aiasta și la culesu strugurilor. Acolo o făcem, în dyie! Mai tăieam câtie o oaie or on berbec, după cum avei oamini la lucru. Și la clacă făcem tăt cu oaie mai mult, cu dyițăii iera mai greu, mai tăieau oaminii câtie unu, așe p-ascuns. De-l prindie, îl și duceu la temniță, Doamnie feri!

Amu că-i toamnă, îț poci face tocana tumna ca la dyie. Corățăști numa tri cepe, on morcod-doi, on petrinjel, on dărab die țeler, atartie cinci șasă pere, di-ale roșii, că nu să sfarmă așe tare. Io oi tăie carnia așe coștie ca o îmbucătură, oi aduce din gredină tri frunză die țeler, o mână die frunză die petrinjel ș-on hir die cimbru, doi porodici, tri thipăruși roșii și verz… așe… spală binie tăt ce-ai corățât. Taie ceapa cum poț, nu-i musai tare mânânței, io oi spăla binie verzâturile și tăiticele. Până opăresc io porodicii, numa on ptic îi opăresc, să poci corăța coaja di pă ii, tu fă binie și taie și morcodu și țeleru așe cam ca nucile, da crestul, corățăști și perile și le crepti, pă lung, în patru. Puniem perile mai mari, că la hiert să mai sfarmă dintre iele. După ce le-am pregătit tăitie fain frumos, puniem laboșu pă ploaptân. Toptiești o lingură bună die unsoare și înădușești cătingan ciapa, nu tie zoli, încet, încetuț să face mâncarea asta, dyițălu hierbe mai greu. După ce să moaie ciapa, da nu-ș știmbă defel coloarea, n-o arz, poț punie carnia, tăt așe la foc molcuț. Amesteci carnia să să frigă până aldiește, amu traji laboșu di pă foc și pui doauă linguri die poprică și, die ai, o lingură die poprică tocată, de-ai pus pântru iarnă. Pui apă caldă să treacă păstă carnie. Io am legat c-o spămă frunzăle și cimbru și le pui și pă iele la hiert.

-Văd că în aproape toate mâncările pui pătrunjel și țelină verde…

-Da cum n-oi punie amu vara și toamna când le am? Doară așe gust bun dau și numa le iei din gredină. Batăr amu să le folosăști, că iarna truda mai are… Amu ca-i pus apa, nu tie mai sorgoșe, lasă să hiarbă binie carnia, până să moaie. Punie morcozîî, țeleru și petrinjelu tăiet cum ț-am spus. Mai stai on ptic și pui perile și thipărușile tăiete. Vez die sare, mai pui apă de-i hia, tăt caldă. Când și perile-s hiertie, pui porodicii tăieț coștie și doi tri cățăi die ai zdrobdiți. Până forcotesc iele acolo tie pui și faci galuștile. Faci on aluat moale dint-on ou și fărină. Pui și sare. Pui la hiert apă cu sare înt-o oală și slobozăști galuștile pânt-o strecurătoare mai largă. Când să arădică diasupra galuștile, îs hierte. Le strecori și le pui în tocană și pă iele. Die faci tocana la dyie faci aluatul ista mai tare și rupț galuștile cu jejitile și le pui în tocană, hierb iele acolo cu tăitie ale.

– Tocana asta-i un fel de gulaș?

– Gulaș în franț! Nu ț-am spus că-i tocană? Gulaș face Erzsike, asta di păstă drum. Nu punie numa carnie, ciapă, galuștie și punie și chimin. Ala-i gulaș! Ce-ț spui io amu îi tocană! Noa, amu-s hierte, traji di pă foc laboșu, pui thiperi cât die binie și on pumn bun die petrinjel verdie tăiet. N-o mânca mintenaș! Lasă mâncarea să să hodinească on ptic.

Să vă deie Dumnezo sănătatie și bucurii!”