“M-am îmbătat!”
Ce să faci, dacă ești Tăndălău umblător, tot auzi și vezi și ce vrei și ce nu vrei. În general, ce nu vrei. “Băăă, ‘lă, tu ai fost la dirigenție azi? Că io am fost o ‘lă, că azi noapte m-am îmbătat, ‘la mea!” Mă uit să văd cine vorbește atât de frumos și inteligent, așa cum, se știe, e tineretul cel de aur, evident cu multă inteligență la purtător și cu viitoare două-trei ori poate patru masterate luate la ofertă. Că de aia e poporul ăsta buricul pământului. Că-i educat. În orice caz, azi e miercuri, vorba aia, zi de școală, iar ăștia sunt deja beți. Și se apropie week-end-ul, și-apoi să vezi grozăvie. Toți ăștia care umblă cu ‘la pe limbă, de nu trec două cuvinte și iar apare chestia cu pricina, o să-și dea în petec. Bine, ei tot zic de ‘lă, dar, în cazul lor, e doar o vorbă, că la ei nu e cazul, mai degrabă ‘țulică. Da ce, îi doare gura să zică ce vor? Atâta doar că ar trebui să se schimbe naibii și dexu’, să adauge la fiecare cuvânt și sufixu’ cu pricina, recte ăla care se referă la organu care se vrea a fi mare, da-i mic mic mic.

“Haa, grîîî prăăă hă hă!”
Mă duc, așa, cu capu-n nori, ca de obicei, când tresar aproape spasmotic necontrolat, de era să-mi scap hârtiile din mână, când aud în fața mea: “Haaa grîîî prăăă hă hă prîîî!” Cine să înțeleagă limbaju’ ăsta modern, poate doar vorbitorii de internetească. Oricum, mă uit să văd, or fi venit cumva extratereștrii și nu știu io? Nu. Nici vorbă. Doi handralăi, cu nelipsiții pantaloni tip izmene pe ei, ăia de li se zice slim, da’ care, în limbajul popular, s-ar numi, simplu, de fătălăi, se tot împingeau către o tanti mai în vârstă, de la țară, cu o năframă pe cap și o plasă în mână. “Haaa grîîî prăăă hă hă prîîî ftâââ hă hă!”, se aude iar, de data asta aproape dărâmând-o pe biata tanti de la țară. De înțeles, nu am înțeles ce voiau să spună fătălăii, da’ m-am băgat între ei și biata tanti, speriată deja de-a binelea, așa, ca un fel de gard umblător. Plus o privire hrîî grîî prîîî, pe înțelesul lor. Evident, fătălăii s-au tras la vreo doi metri șa, acum băgându-se unul în spatele celuilalt, îngăimând: “Crîîî prăăă hî ha ftrrrr!” Cine naiba să-i înțeleagă? Că io m-am dus cu tanti încă vreo câțiva metri, lăsând tineretu’ cel inteligent să se delecteze cu limbajul nou apărut pe piață.