Apel către conducerea universului mioritic: În primul rând, ne cerem scuze că nu sîntem țigani, dar, vorba aia, nimeni nu e perfect. Noi, cei nețigani, nu mai vrem să fim discriminați, vrem să fim tratați la fel ca țiganii. Pentru asta, promitem că o să încercăm chiar să folosim același parfum, chiar dacă cererea pe piață este foarte mare și e greu de găsit. Și, dacă se poate, atunci când ajungem la Urgență, să se păstreze niște locuri, chiar dacă înghesuite într-un colț, și pentru noi. Cam atât cu apelul. Ca motivare, să nu existe vorbe că vrem prea multe, adăugăm niște din hastea, cum se zice, cuvinthe, cu mult chalm:
Băăăăăăă, te diloav te hohauatu (adică, în limba minoritară română “să înnebunesc dacă te mint”), da’ la români de ce nu-i voie să vină cu șatra la Urgență, să stea la căldurică, în sala de așteptare, câte cel puțin 20 de aparținători? Că avem acolo, te dileos dacă nu, și haparat cu cafele, și loc de fugărheală pentru puradei, că șthii ce shukar, recte frumos, she deschid ușile alea hautomate, ca buzunarele la clienții de ciordeală. Iar nenea paznicu’, recte gardianu, se mai încruntă așhe la noi și ne mai zice că să merem înhăuntru, la chăldurică, nu ca hăștia, care nu-s de-ai noștri, gaje – adică români, cum ar veni, și care, te diloes dacă nu, stau pe afară ca phroștii, în frig. Că la ei, nenea gardianu numa’ le arată ușa de la ieșire, că cică-s prea mulți acolo. Vhezi, mho, ce bine-i să fii țigan? Că degeaba mai zice câte o hasistentă că sîntem vreo 20 de romi înăuntru, că el, gardianu’, fiindcă ne iubește, ori poate de frică să nu dăm drumu’ la phuradei pă el, numa’ ridică din humeri și ne lasă să ne simtem privilegiați. Pttthuui, ce cuvânt greu e hăsta – privilegiat, mai să-mi sară pharfumu’ de pe mine, te dileos dacă nu. Da’, nho, dela draq, decât discriminațhi, ca gajeii ăștia, recte români, vai de mama lor, mai bine mai ieșim benevol afară, din când în când, la o țighară, că știi ce frumos parfumește după haia? Țigară + pharfum natural, pffuuui, un dheliciu, mai ales pentru ceilalți, că noi sîntem obișnuiți, de aia nici nu mai folosim hapă, că ne gândim și la nathură, dela draq. Nho, și dacă tot am văzut ce bine-i la Urgență, de habia așteptăm să-l doară pe careva chapu’, să venim în holiday acilea șa, ca cum ar fi un all inclusiv pe Coasta de Hazur, iar data viitoare chemăm și șhatrele învecinate, că îi de-ajuns penthru toți. Ham zis.