„Lasă facă! Că-i tare bun! M-ai mai întrebat tu die gulaș, ț-am spus ș-atunci, îț spui ș-amu, noi nu-i zâceam guiaș, la aista fel die mâncare, orișicum îl făceam, orișice puniem în iel, noi îi zâceam tocană. Că am tăt făcut tocană die asta, ba cu carnie die porc, ba cu die dyițăl, și cu oaie o’ cu batal, cu carnie afumată, cu mniel, cu ied, am făcut și cu iepure. Da și cu cocoș o’ cu pui, da tăt tocană i-am zâs. Ș-api o făceam cu barabule…
-Cartofi?
-E! Zî-le cum îi vre că și p-aici le zâce ba pere, ba barabule, ba colompire, ba crumpi, goață, hiribe, picioci, baraboi, croampe, goroabe, cloștie, crumpli, crumpenie, numa’ cartofi nu!

Noa și cumî-ț spui, pui barabule întreji, dacă-s noi, die vară și mai mniculuță, le poț tăie pă lung, o’ coștie, cum vrei, da să hie die ale roșii să nu să sferme la hiert să să buntuzască tăitie în ceaon să nu știe nime ce-ai pus acolo! Când îi pui la uom în blid trebe să știe ce mâncă, să vadă tătătăt ce-i acolo, că nu faci ciolomadă! Noa așe! Mai poț punie cătă barabule și galuștie ruptie. Aieste le faci înt-on blid, dint-on uou bătut binie, binie, adauji fărină nulașe, faci așe on aluat mai molcuț și tăt rupț cu o lingură galușcuță cam așe ca o jumătatie die nucă, o’ și mai mnici die poț. Ș-aieste le tăt rupț și le zvâri în ceaon cam când tăitie-s mai hiertie. Așe, mai poț punie și altu fel die galuștie pă care le hierdi dietilindi și le pui gata hiertie și mai dai on clocot la tocană și-i gata. Die ai l-andămână razalăi uscaț, îi pui p-aiștia și nu mai trebe să faci galuștie. Uniele muieri fac galuștie din aluatu die tomaji, ca la razalăi, da rupeau cu jejitile dărăbuță mnici din aluat, le zâceau pițigăi! Erzsi asta di păstă drum făcie mai mult gulyașu, că așe-i zâcea ie, din dyițăl și punie și crumpe și cipetke, on fel die galuștie mnici pă care le făcea seperat și le punie, tăt așe, la ultimu clocot. Ț-oi spunie înt-o zî cum să fac și aieste, cipetke, nu-i greu, că ai rând până hierbie dyțălu…

Noa, amu ț-oi spunie cum făcie Erzsi gulyașu. Amu, aiștia mai tineri, îi zâc la mâncarea aiasta care cum, ba gulaș, ba gulyaș, ba tocană, da tăt ala lucru-i! Unii îi zâc bograci! Ii nu știu ce-i ala bograci, o’ bogracs cum să scrie. Noi am făcut școala la unguri, c-așe o fo’ vremurile ș-o fo’ musai să vorovim ungureștie, di-aceie știu și cum să zâce și cum să scrie. Că bogracs însamnă ceaon! Da în ceaonu ista poț face orice, faci tocană, faci zamă cu orișice fel die carnie… și cu peștie, cu orișice. Și cum îț spui, așe zâc aiștia mai tineri, facem on bograci! Dreptu-i că poț zâce și așe, facem on ceaon! Da ce pui în ceaon, ce faci? Zamă, tocană, borș, porkolt, gulyaș? Da die obicei ii așe gâniesc, facem on bograci, adeca facem on gulaș! Io numa’ ț-am spus ce-i una și ce-i alta, așe să știi.

Gulyașu cel mai bun să face pă carnie die dyțăl, orice-am zâce! Cea mai bună-i carnia di pă pticior. O tai fain-frumos și o descheț di pă ciont, ciontu li punie la o zamă. Tai carnia coștie, nu mari, așa di-ombucătură, cam cât o nucă. Îț mai trebe cinci, șasă ciepe, doi, tri morcoz, on dărab die țeler, atartie tri thipăruși roșii, on petrinjel o’ doi, cam cum îi vidie că-s die mari, frunzăle di la țeler și di la petrinjei, fărină și uou pântu galuștie. Amu că le ai pă tăitie tie poț apuca die lucru, Punie laboșu ăl gros, punie o lingură die unsoare, Erzsi puniea unsoare die rață! Ie zâce că Doamnie feri să faci gulyas fără unsoare die rață, di-acolo-i vinie, zâciea ie, tăt gustu. Ba mai punie și o lingură die unt, făcut die ie acole-n casă.

După ce să toptiesc aieste pui ciapa tăietă mânânțăl, mânânțăl. Tăt amesteci și năduși binie ciapa, pui și thipărușile tătiete tăt așe, iar amesteci, pui on ptic die sare c-așe lasă apă, la o vreme pui și carnea așe coscălită, amesteci binie, vez să să frigă carnia pă tăitie părțâle, să aldieștie carnia, amu pui ș-o lingură die poprică roșie dulce. Erzsi puniea și on ptic die poprică usturoaie. Tăt amu pui o lingurucă die chimin. Aista nu lipsește di la gulyașu die dyițăl! Unii ptiar frig sămânțurile die chimin l-anceput în unsoare. Așe dă gust la tăt ce friji du-aceie. Poate-i vidie că unii pun și frunză die dafin. Care cum are gustu lui. Erzsi nu puniea, nici io. Dă-ț die rând și să ai o finjie die apă caldă s-o torni în laboș mintenaș după ce-ai pui poprica, să nu să ardă defel! Amesteci binie, mai pui apă caldă să treacă numa on ptic păstă carnie, pui fidieu și lași să forcotiască încetuț. Dyțălu hierbe mai greu, nu tie grăbdi, fă mâncarea cătingan! Estimp corățăști barabulele, faci galuștile, o’ cipetke, ce-i face. Când carnia îi hiartă așe cam pă tri sferturi, pui zărzăvaturile tăiete coștie ori roatie și la o vreme pui și barabulele. Galuștile ț-am spus când le pui. Mai vez die sare și neapărat die thiperi! Îi cam gata gulașu! O’ tocana, o’ gulyasu, bogracsu, bată-tie norocu să tie bată!”