De cum s-au apropiat sărbătorile, iau cu babe la rând târgurile de Crăciun londoneze, în speranța de a găsi unul normal. Adică, week-end de week-end suntem în căutarea unui locșor frumos amenajat cu căsuțe de lemn, cu brazi decorați cu bun gust, un locșor cu miros de vin fiert și scorțișoară, mere coapte și sunet de zurgălăi. Acum, dacă e să o luăm pe calea cea mai scurtă și dreaptă, am putea găsi toate astea din prima la Winter Wonderland din Hyde Park, dar uite că parcă noi vrem ceva mai mult de la metropola britanică. Că doar de-aia e metropolă și nu ceva cătun pierdut sub cușmă de munte, nu? Așadar, am vrea un târg de Crăciun care să nu fie uriaș și ticsit de lume, ci mai micuț, dar unde să poți respira în voie, să nu fii călcat pe picioare la fiecare trei secunde și unde să nu primești coate în burtă de la unii care se grăbesc într-atât să-și cumpere o cană de vin fiert și un hot-dog de parcă asta ar fi ultima lor masă și tot ce-i așteaptă după e doar un Auschwitz crunt și lung de minim 4-5 ani.

Eh, anul ăsta căutările noastre au fost până acum deșarte. Ce am găsit – și credeți-mă că am folosit atât mass media locală, cât și reclamele stradale și Sfântul Google – a fost dezamăgitor. Ultima locație vizitată astăzi a fost Christmas Market din Fulham, deci vestul Londrei. Reclame peste tot, inclusiv în cutia poștală, care anunțau negru pe alb că acolo am putea găsi ce speram. Sau nu, cum am constatat odată ajunși la fața locului. În loc de căsuțe de lemn unde să găsim turtă dulce și vin fiert, era doar o stradă lungă, cu mese și tarabe chicioase unde găseai fructe și legume – incredibil ce verzi și lucioase erau lebenițele ce parcă se hlizeau aiurea-n tramvai la trecători, pește și fructe de mare în butoaie ori în lăzi și mâncăruri din toate colțurile lumii. Chilli cu carne, toate soiurile de orez vietnamez, ananas și bambus cu sos dulce-acrișor, pături, perne și covoare, păpușele de plastic, deodorante și cosmetice de calitate îndoielnică, tablouri ciudate cu rame plasticoase, covorașe de baie, farfurii și vase de yena, adică tot ceea ce nici cu gândul n-ai gândi. Doar la două mese acoperite cu mușama am găsit vin fiert, iar la o tarabă se vindea ceva ștrudel cu mere, dar nu îndeajuns de îmbietor ca să cumpărăm. Cea mai tare descoperire a fost o masă cu o umbrelă colorată, unde un asiatic vindea „Cele mai gustoase chiftele tailandeze de pește de Crăciun“. Splendid! Iar vecinul lui, un tip uriaș îmbrăcat în Moș Crăciun, îmbia trecătorii la “South African Christmas Sauce“. Adică un fel de sos sud-african de Crăciun, care jur că nu ne-a fost clar cu ce ar fi trebuit servit, că doar nu era altceva nimic de vânzare la taraba cu pricina. Am colindat întreaga stradă, deși de pe la jumătatea ei ne lămurisem că nici pomeneală să aflăm un Târg de Crăciun cum speram. Singurele elemente specifice iernii și sărbătorilor ei au fost un carusel colorat pentru copii, doi Moși Crăciun, cu găleți de plastic în mână, care zdrăngăneau din clopoței și colectau donații pentru un adăpost de câini și un grup de colindători, lângă un brăduț sărăcăcios decorat, care colectau și ei bănuți pentru un ONG. Și atât. Când să părăsim așa zisul târg, un vânzător ne-a ieșit în față cu un ananas cât China, pe care a încercat să ni-l vândă promovându-l mai ceva ca pe ridichea uriașă. Am zis pas. Ananasul ăsta mergea cu ideea noastră de Târg de Crăciun cam cum se potrivește mătrăguna-n cozonac. Ori sosul ăla sud-african cu răciturile bunicii. Ori cele mai gustoase chiftele de pește tailandez cu Crăciunul de pe ulița din Mirșid. Ori ananasul și lebenițele verzi cu Târgul de iarnă nemțesc al babe-ului meu german, care visează de la început de Decembrie la un ștrudel cu mere adevărat și o cană de vin fiert. Mhm. Hai acasă, ne-am zis, hai să luăm metroul și să coborâm în altă stație, mai normală, că asta cu Târgul de Crăciun din Fulham e stația lui Doamne Ferește!