Trei iezi cucuieţi, uşa şcolii descuieţi că învăţătoarea v-aduce vouă excursie din buze, sponsorizare mare, într-o miercure cu soare şi vă cară şi-n spinare, ca pe-un drob de sare, numai’ să nu vorbiţi, nici să pomeniţi că din zăpăceală, căldură mare şi uitare, în şcoală v-a-ncuiat şi acasă a plecat. Cam asta s-a întâmplat la şcoala din sătucul lui Iuliu Maniu, așa că învăţătoarea cu drag şi-a dus elevii în excursie sponsorizată şi le-a făcut cam toate pohtele, doar, doar or uita întâmplarea, care i-a cam băgat în sperieţi pe copii şi i-a pus pe jar pe părinţi, care nu pot să uite aşa ceva, chiar dacă îs iertători şi cu frică de Dumnezeu, de felul lor. Că nu s-a mai auzit de multă vreme o asemenea boroboaţă, ca învăţătoarea să le spună copiilor să stea cuminţi, că merge până-ntr-un loc şi apoi vine şi le dă drumul acasă. Până într-un loc s-a dus într-adevăr, şi încă într-unul al uitării, că după aia nu a mai ştiut nimic şi a plecat liniştită în treaba ei închizând şcoala pe dinafară şi plecată a fost până a doua zi. Copiii au stat ei ce au stau, dar de la o vreme şi-au dat seama că ceva nu e de bine şi că au rămas închişi şi au început să strige şi să se agite pe la geamuri, doar, doar i-a auzi cineva. Şi i-a auzit o femeie, care trecea întâmplător pe acolo şi a făcut ce a trebuit făcut, de i-a eliberat. Şi toate poveştile, oricât de înfricoşătoare ar fi, tot frumoase sunt, când se termină cu bine, numai că unul din copii s-a speriat atât de tare, încât a intrat în panică, şi puţin a lipsit să nu se arunce de la etajul întâi al clădirii. Iar asta numai o poveste cu happy ending nu ar fi fost.
Învăţătoare-treabă mare …
I Într-o zi cu soare,
Pe la-amiaza mare,
O învăţătoare ,
Afăcut vâlvoare.
Cică le-ar fi spus,
Ca să stea supus,
Toată clasa- cea de sus.
,,Mă duc că …nu mai pot,
Şi-apoi viu să vă slobod’’.
Dar…n-a mai venit,
Şi picii s-au plictisit,
De-atâta aşteptare,
Pentru nevoia mare ,
Făcută de învăţătoare.
Şi când treaba-a terminat,
Spre casă iute a plecat,
Şi-a uitat complet,
De angajament.
Copiii s-au repezit,
Şi la fereastră au fugit,
Ca să-i vadă cineva,
Pentru a-i elibera.
II Dar, după atâta aşteptare,
Se ivi în zare,
O….eliberare.
III Copiii au pornit,
Spre casă au fugit,
Şi iute au povestit,
Ce nu s-a mai pomenit.
IV Soro, soro ce-ntâmplare !
Ziua-n amiaza –mare,
Să se-ntâmple aşa ceva,
Ici în satu nost aşa.
V Părinţii s-au adunat,
Problema au discutat,
Şi au concluzionat:
,, De aşa învăţătoare…
N-avem noi … nevoie mare,
Care-n amiaza mare,
Face o ,,nevoie mare’’.
,,Noi copiii îi luăm,
La ală şcoală îi dăm,
Şi să o vedem atunci,
Ce-o să facă fără prunci.
Noi îi spunem răspicat…
Că n-o mai vrem …
La noi în sat!!!!!!!’’
Să se ducă unde-o vrea,
Că ne-am săturat de ea.
Pe copiii îi necăjeşte,
Şi cu noi … urât vorbeşte.
Să se ducă de la noi,
Şi să meargă în trifoi,
Că acolo îi de ea,
Nu la şcoală ,ici aşa.
La şcoala din Bădăcin,
Unde multă lume vin’’.
Sunteti niste nesimtiti ca puneti pe un site o porcarie care nu exista. Mai bine mergeti la un doctor la un control sa vedeti ce aveti …. oare aveti cu capu’??? Vreti sa va demonstrez ca este o invatatoare minunata cu care am invatat 3 ani de zile? Cine naiba v-a spus prostiile astea??? Fraierilor
Anonimusule, pentru care dintre învățătoarele de la școală vrei tu să ne faci demonstrația? Că, după câte se vede, tu știi care dintre ele e cu musca pe căciulă, altfel de unde atâta înverșunare la singular, înverșunare care nu face altceva decât să confirme povestea din articol. Cât despre învățatul în 3 ani, asta ai învățat, să folosești limbajul de mai sus? Frumos, n-avem ce zice. Oricum, noi te credem că învățătoarea cu pricina este o învățătoare minunată, de altfel, nici n-am afirmat altceva, fapta, însă, rămâne. Da’ asta se poate întâmpla oricui, nu-i așa?
Dascalit-o te cred pe cuvant dar nu pe pseudonim ca doar nu ti-e frica ca te bate doamna invatatoare?