Se apucară gealații ăștia cu curentu` să schimbe stîlpii pe unele străzi din Jibou. Evident, treburile de genul ăsta se lasă cu gropi, noroi și inevitabilele pene de curent, ce pot ține chiar toată ziua și problema e că nici frigiderele și nici centralele termice nu merg pe fasole, ci pe curent. Și, iaca` șa, se ia stîlpul cel nou, de beton, se face o groapă ca la olteni lîngă stîlpul ce-l vechi de beton și se introbagă unul lîngă celălalt. După care, toată junglăria aia de căblăraie se trece de pe un stîlp pe alălalt. Da di ce se schimbă stîlpii? „Că-s oleacă crăpați și fisurați!”, zic ei. Deci nu-s olteni, ci moldoveni. Da` bine, fratele meu oltean, moldovean, vrîncean și mai știu eu de care, da` tăți îs fisurați? Și chestia e că stîlpii ăștia au pe ele căblăraie nu doar de curent, ci și de telefoane, internet, cablu teve și te mai miri ce. „Api or veni ei fiecare să-și facă legaturile!”. Deci, e clar că după ore de frig și beznă, o să mai stăm și fără știrile teve, alea de curling de pe o antenă, că oricum începe olimpiada, dar, și mai grav, fără feisbuc. Și cînd te uiți oarecum cu teamă ce hățiș de cutii, relee, switch-uri și alte și alte năzdrăvănii mai sînt pe stîlpi, te întrebi – oare le va mai deznoda cineva?
Un singur lucru nu ne dă pace, că nu vedem logica explicațiilor ce nu există. Adicătelea, pe aialaltă parte a străzii îs stîlpi de lemn, de ăia de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, fie iertat. Ăia nu se schimbă. Oare ăia nu-s oleacă fisurați?
Noi credem că, pîn la urmă, ne vor sălta oleacă doar facturile. Oleacă de aici, oleacă de colo, că și ei, săracii, tre să trăiască bine din ceva.