„Extraordinar, Omul ăsta m-a făcut, în două ore, să mă simt mândru că sunt român.‟ Cam asta poate face Tudor Gheorghe cu o chitară, în faţa unei săli de spectacol, care se ţine cu casa închisă, într-un turneu de aproape trei luni, prin 32 de oraşe. Asociind artistul cu şlagăre din tinereţea lor, gen : „Au înnebunit salcâmii‟, ,,Iubesc Femeia‟, „Geaba mă mai duc acasă‟, „Dorul călător‟, „Zaraza‟, „Am iubit şi am să iubesc‟, sălăjenii au cumpărat până la ultimul bilet şi i-au luat cu ei şi pe cei mici, să aibă şi ei şansa de a-l vedea. Şi chiar dacă cei mici nu au prea priceput ei ce vrea să le zică domnul ăla înalt cu mustaţă şi chitară, cu alură de profesor, şi-au dat, totuşi, seama că trebuie să fie ceva important, după felul în care părinţii sau bunicii lor se înseninau, îşi îndreptau spatele şi aplaudau cu pieptul plin de o emoţie ascunsă, căreia nu-i prindeau tâlcul în totalitate.

Pledoarie pentru România

„Dicţionarul explicativ al limbii române dă cinci definiţii pentru cuvântul „lecţie”. Departe de a cădea în didacticism, spectacolul meu ”Lecţia” are câte ceva din toate cele cinci definiţii. De la pledoaria pentru păstrarea curăţeniei limbii române, la redescoperirea primelor manifestări literare prezentate cu umor, unele sub formula „ştiaţi că?”, de la candoarea exprimării poetice a iubirii, romantice sau erotice, până la cea mai frumoasă poezie de dragoste şi până la cum ne-am pierdut vocalele din cuvinte sau despre ce n-ar trebui să uităm: să iubim. Iată câteva din temele pe care le vom dezbate în spectacolul Lecția.” Tudor Gheorghe

„Lecția” este, pe bună dreptate, un spectacol unic, plin de iubire și patriotism, în care maestrul vine în întâmpinarea spectatorilor cu o pledoarie tragicomică, pe alocuri ironică, pentru a le arăta cât de frumoasă este limba română. Spectacolul acoperă texte excepţionale, poezii deosebite şi mult umor, aducând în centrul atenţiei adevăratul folclor românesc. Dar dincolo de spectacol, de umor şi ironie, cel care a făcut piepturile să vibreze de mândrie a fost spiritul viu şi neîntinat a lui Tudor Gheorghe, care a venit să demonstreze încă o dată că veşnicia s-a născut la sat.