Teatru.  O sală plină până la ultimul loc. Nu ştiu dacă zălăuanii au intuit că spectacolul va fi unul excepţional sau dacă pur şi simplu au considerat că e un mod plăcut de a-şi petrece seara, cert e că au fost locuri unde s-a stat chiar și câte doi pe un scaun. Piesa “La Iunion, Birjar!” a fost cu siguranţă unul din cele mai bune, dacă nu cel mai bun spectacol pus în scenă la Zalău. Regizorul şi scenaristul Daniel Vulcu nu s-a dezis nici de data asta, reuşind să recreeze, pentru două ore şi jumătate, în modul cel mai autentic, până în cele mai mici detalii, atmosfera anilor 1900, din schiţele lui I.L. Caragiale. Actorii, soliştii şi orchestra de la Teatrul „Regina Maria“ din Oradea şi Teatrul de Revistă din Baia Mare s-au încadrat atât de bine în replici, costume şi decor, încât ai fi zis că te afli în Bucureştii vechi, şi nu la Casa de Cultură a Sindicatelor. Atmosfera de la binecunoscuta terasă “Iunion” cu muzica şi dansurile epocii respective, presărate cu piesele Mariei Tănase –  „Cine iubeşte şi lasă“, „Ciuleandra“, „Mi-am pus busuioc în păr“ etc. – în interpretarea deosebită a solistei Ana Maria Georgescu, din care nu au lipsit momentele de cabaret şi numerele magicienilor Eduard şi Bianca, au captivat, cu totul, publicul zălăuan, care nu şi-a dezlipit privirea de pe scenă şi a răsplătit replicile şi evoluţia actorilor cu ropote de aplauze. Una peste alta, spectacolul a fost unul de elită, care merită revăzut. Tuturor celor care nu au avut ocazia să-l vadă, merită să mergeți să-l vedeți. La Iunion, Birjar!