Subiectul l-am cules de pe internet, unde șomerul, cel pățit, și-a vărsat năduful. S-a-ntâmplat că pățitul, rămânând fără loc de muncă, a ajuns la mila statului, care i-a dat un carnet de șomer, în care nu se trec note, ca la școală, ci vize de la Șomaj, recte niște ștampile. Așa că, omul nostru, conștiincios, s-a dus și în decembrie, să-și mai treacă o ștampilă în cont. Toate bune până aici, numai că cei de acolo i-au dat o hârtie și l-au trimis fix la fabrica de mobilă din Panic, simex de felul ei. Ei, odată ajuns acolo, a intrat, cuminte, la șef, să-i spună ce și cum. Da’ șefu’, când a dat cu ochii de el l-a luat la sudălmi de nu mai știa bietul om ce se întâmplă, că din “Ce, mă, nu îți place munca ??? Ești puturos !!! Mi-e silă de tine ! Vrei să câștigi bani de la stat fără să muncești” nu l-a mai scos. Totuși, la un moment dat, când și-a mai revenit după rafala verbală a șefului peste mobilă, a deschis și șomerul gura, să-i dea de înțeles stăpânului că nu-i un câine la care să strige fiecare cum vrea, că lucrează din 2002, iar dacă a rămas fără loc de muncă, nu-i vina lui, că a fost trimis în șomaj de șeful celălalt, ăl pentru care lucrase până atunci. Degeaba, că șeful simexan era deja cu gândul la sarmalele de sărbători, așa că, așa cum a venit, așa a și plecat, bașca sudălmile fără număr primite de-a moaca. Apoi, a dat de știre pe internet, ca să știe și alții la ce se pot aștepta dacă vor să lucreze în țărișoara asta, unde șefii au ajuns șefi știu ei cum, iar ceilalți, dacă vor un loc de muncă, trebuie să plece capul, ca iobagul în fața grofului. Da’ merită? Poate că da, că poate, așa cum speră și omul nostru din poveste, s-a întoarce roata, iar șefii de acum o să ajungă la mâna celor pe spatele cărora și-au umflat buzunarele.