* cu toate că dosarele de ucidere din culpă stau grămezi la instanţe, cazurile de condamnare la închisoare a conducătorilor auto sînt rare 

Omorul este omor, indiferent cum ai încerca să-l justifici. Că e premeditat, comis cu violenţă sau cruzime, că e deosebit de grav, ori că a fost comis de o minte tulburată – caz pe care psihiatrii îl numesc elegant cum că “agresorul nu a avut discernămîntul păstrat în momentul comiterii crimei”, sau, chiar dacă e vorba, pur şi simplu, de omor din culpă, toate omorurile intră sub incidenţa codului penal şi sunt pedepsite, în majoritatea cazurilor, prin privare de libertate.
Spun “majoritatea cazurilor” pentru că, dintr-un motiv sau altul, justiţia tratează oarecum altfel cazurile de ucidere din culpă, mai precis, situaţiile cînd morţii sînt victime ale unor şoferi imprudenţi, neatenţi ori, şi mai rău, beţi. Deci, ucideri din culpă comise de conducătorii auto. Asta, cu toate că omorul din culpă simplu, fără circumstanţe agravante, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Iar în cazul în care accidentul mortal a fost săvîrşit sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, privarea de libertate poate merge pînă la 15 ani. Cu toate acestea, deşi numărul morţilor de pe drumurile publice s-au înmulţit îngrijorător în ultimii ani, în Sălaj nu prea se poate vorbi de condamnări definitive pe această speţă.

2012, cu 20 de morţi şi nici o condamnare

Poliţiştii rutieri reprezintă prima verigă a legii implicată în cercetarea şi anchetarea accidentelor de circulaţie. Şi îşi fac treaba bine, cel puţin aşa reiese din activitatea lor de anul trecut, pe acest segment.
Potrivit datelor Inspectoratului de Poliţie Sălaj, în anul 2012, poliţiştii rutieri au întocmit 170 de dosare pentru accidente grave, soldate cu 20 de morţi, 202 grav răniţi şi 43 de victime rănite uşor. Pe scurt sau altfel: un an cu 170 de accidente grave, în urma cărora au murit 20 de persoane.
Pentru vătămări corporale uşoare, adică victime ale unor accidente de circulaţie uşoare, poliţiştii au întocmit 150 de dosare, cu 188 de victime.
În materialul de faţă nu o să vorbim despre răniţii uşori sau grav din accidentele de circulaţie, pentru simplul motiv că între aceştia şi cel care a comis accidentul poate, în orice moment al cercetării cazului sau chiar cu dosarul pe rol, să intervină situaţia de “împăcare sau înţelegere a părţilor”, caz în care dosarul penal pică.
Mai trebuie să spunem că poliţiştii rutieri întocmesc dosare pe infracţiune, în timp ce procurorii îşi clădesc cazurile pe cel care a comis infracţiunea. De aici poate interveni o anumită neconcordanţă între numărul dosarelor trimise de poliţişti, spre cercetare la procurori şi numărul dosarelor trimise de procurori în instanţă. De exemplu, unei persoane care comite un accident de circulaţie grav, soldat cu morţi şi răniţi, poliţiştii îi pot întocmi mai multe dosare (pentru omor din culpă, vătămare corporală gravă, uşoară, conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate, conducere a unui autovehicul cu defecţiuni tehnice etc), în timp ce procurorii fac un singur rechizitoriu de trimitere în judecată, care cuprinde toate infracţiunile rutiere comise de inculpat.

13 trimişi în judecată pentru ucidere din culpă

Astfel, potrivit Parchetului de pe lîngă Tribunalul Sălaj, în 2012, procurorii au întocmit 12 rechizitorii, cu 13 inculpaţi pentru ucidere din culpă. Pentru vătămare corporală din culpă au fost întocmite 11 rechizitorii, cu 11 inculpaţi. Toate acestea reprezintă dosare finalizate şi trimise în instanţă. Mai trebuie menţionat şi faptul că PTS mai are pe rol – deci în stadiu de cercetare, dosare de omor din culpă şi vătămare corporală din culpă comise în cursul anului trecut, dar dosare care încă nu au fost încă finalizate, deci nu au fost trimise în judecată.
Un amănunt important de menţionat: potrivit procurorilor nu există, pînă în prezent, nici o achitare pentru ucideri din culpă comise anul trecut.

Dosare cu nemiluita în instanţe

Ajungem astfel la ultima verigă a justiţiei, şi anume, Tribunalul Sălaj, unde, practic e imposibil de urmărit definitivarea vreunui dosar, dat fiind faptul că instanţele se desfăşoară pe trei trepte – fond, apel şi recurs.
Cu toate acestea, Tribunalul Sălaj, care are în subordine Judecătoriile Zalău, Şimleu Silvaniei şi Jibou au portaluri foarte transparente şi la zi, unde oricine poate arunca o privire spre problema care îl interesează.
Astfel, la Judecătoria Zalău există pe fond 37 de dosare de ucideri din culpă şi vătămare corporală gravă. Două dosare sînt chiar de anul acesta, restul sînt mai vechi, unele chiar din 2006-2008.
La Şimleu, există pe fond 11 dosare , din care 4 din 2012, 3 din 2011, iar restul mai vechi, în timp ce la Jibou vorbim de 10 dosare, din care 7 din 2011.
Trebuie menţionat faptul că nu toate dosarele de ucidere din culpă se referă la omoruri comise de conducători auto, chiar dacă că acestea sînt încadrate la art. 178 CP, respectiv ucidere din culpă.
În sfîrşit, la Tribunul Sălaj, care este instanţă superioară faţă de judecătoriile menţionate, deci instanţă de apel, discutăm despre 9 dosare, unele chiar din anii 2005-2008, de ucideri din culpă, din care 3 nu sînt încadrate la art. 178 CP.

Pe undeva, legea se rupe

Deci, peste tot se lucrează la greu, teoretic, toată lumea îşi face treaba. Cu toate acestea, numărul conducătorilor auto condamnaţi la închisoare pentru ucidere din culpă este aproape inexistent. Neoficial, oamenii legii şi procurorii din Sălaj afirmă că nu prea au auzit de condamnări definitive la închisoare pe această speţă. Nu mîna legii e lungă, ci timpul necesar condamnării definitive a unui inculpat. Se poate ajunge la ani şi ani de zile, timp în care orice se poate întîmpla.
Bineînţeles, în toată această cazuistică ar trebui discutat şi despre comportamentul uneori chiar idiot al pietonilor, care nu reuşesc să înţeleagă că drumurile sînt pentru maşini ori, simplul fapt, că şi pe trecerile de pietoni au anumite obligaţii.
Am mai putea discuta şi despre starea drumurilor, multe dintre ele fără trotuare. Sau am putea lua în considerare numărul autoturismelor, care, în ultimii 10 ani, a explodat. Ori, pur şi simplu, am putea discuta doar despre răspundere, pentru fiecare parte implicată în circulaţia rutieră.