A venit primăvara. Și cum primăvara se numără bobocii, ei, bobocii umanoizi, au început să iasă să numere: un chef, două chefuri, multe chefuri. Acuma, treaba lor care cât poate să bea și să urle, dacă o fac la ei acasă și nu se transformă în vome umblătoare pe la sălile ăstea, de chefuri, cică, din centrul orașului, că-s cantine, că-s locuri de băut la etaj. Bine, nu doar bobocii umanoizi numără chefurile din zece-n zece, ci și ăia deja înfloriți ori chiar veștejiți, da’ ăștia, bobocii cu muci încă la purtător, bă, ăștia-s cei mai ai dracu’. Că ăștia, transformând spiritul de turmă în virtute, urlă în cor și, la fel, vomează, borăsc ori dau la rațe, după preferințe, pe unde apucă și la grămadă. Hai să zicem că, na, dacă mă-sa și tată-so lu’ boboc n-au nicio zbatere neuronală cum că, bă, ăsta, bobocu, minoru’, cum ar veni, se îmbată ca porcu’, și nu-i bine, ce să mai zici? Păi mai zici. Că minorii bețivani-urlători-vomatori se desfășoară nu la ei acasă, ci lângă casa altora. Acuma, că organele, ălea ale legii, desigur, nu se sesizează, fin’că nu-i trage nimeni de mânecă, ce să faci, că somnu-i dulce noaptea, pe bancheta mașinilor din dotare. Dar, totuși, așa, pentru cunoștința lor neautosesizatoare, se dau următoarele indicii: conturbarea liniștii și ordinii publice; vânzarea și consumarea de băuturi alcoolice de către minori; petreceri în zonele rezidențiale noaptea. Bine, știm, ăstea-s cuvinte destul de greu de silabisit pentru organe, cele ale legii, desigur. Ori așa pare, că altfel, așa cum îi știm, profesioniști și în slujba cetățeanului, clar ar patrula în zonele recunoscute ca “zone cu grad de chef ridicat” nu doar pentru a da din cap pe ritmul manelelor omniprezente la aceste evenimente artistice-să-ne-simtem-bine cu valențe culturale evidente, ci și pentru a pune stupuș orificiilor umane, care, de la atâta băutură, se confundă unele cu altele. Deși, ca să fim sinceri, la cei mai mulți umaoizi de genul ăsta capu’ e totuna cu curu’. Bun. În încheiere, se pune o întrebare: Oare, dacă aceste evenimente artistice-să-ne-simtem-bine s-ar desfășura în fața casei lu’ prefect, primar, șef de Consiliu Județean, șef poliție, șef poliție locală, șef jandarmi ori altă foaită de șef (care-s muuuulți), cam în cât timp și-ar fi întrerupt somnul organele, ale legii, desigur, aflate în patrulare și ar fi zis: gata, bă, către căși?