În timp ce la ştiri România arată ca cum toată populaţia ar fi înghiţit o pilulă de ecstasy, la Pungeşti s-a intrat, deja, puternic în oameni. Urmează momentul Roşia Montană. Sau cine ştie.

Deci. Bine c-o trecut. Păcat c-o trecut așa liniștit. Tu-ți dai seama, erau toți adunați laolaltă, nici nu trebuia să te chinui prea mult cu cătarea, o punea-i pe foc automat și scăpam de ei. Dar, totuși, cred că jmecheroii ăi mai bătrîni, cu epoleți de vremurile alealalte, au mirosit ei ceva, și au dat drumul la șleahtă cu armamentul persecutat. Acolo ni, doar un ptic la percutor să meșterești, c-apoi o poți folosi doar ca scobitoare.
Nu ne-a fost ușor. De sîmbătă a început lumea înfierbîntată a românilor de pretutindeni, dar mai ales de peste hotare, să bombardeze feisbucul cu steaguri tricoloaie. Și cu urări. Ciudat, ăștia își excită simțurile patriotice doar cu ocazii de astea, între două scărpinături plictisite pe la ouă.
Și s-o îmbulzit românulețul cel viteaz la fasole cu cîrnaț. Că dacă n-or putut trage rafale de mitralieră, măcar s-o beșească patriotic. Cuiva, așa, măcar într-o doară, i-a sărit un pic în ochi cum s-au călcat în picioare toți patrioții pentru o oală de fasole? Hî? Cam cît de înfometați pot fi oamenii, încît să ajungă pînă aici? Cam atît de înfometați, ca cînd merg și stau ore-n șir să țuce toate moaștele, că știu că după aia vin sarmalele gratis. Jenant.
Și gîndurile noastre de bine se îndreaptă și spre toți ipocriții ce scriu. Ici-colea. Că de douăj de ani toți urlă pentru autonomia Transilvaniei. Că ar fi singura noastră șansă de ieșire din căcatul marii uniri ce a devenit România. Ba unii mai vor s-o înmoaie și cu ăilalți de peste Prut. Doamne ajută, doar așa ne vom duce la fund. Deci, un moment de pupături și de la mai bine, după care putem începe din nou cu istericalele.
Și ne mai gîndim și la toți bătrînii care vor zgribuli de frig în iarna asta. Că statul le-a luat pînă și ultima fărîmă de mîndrie, care i-ar mai putea, eventual, încălzi. Și la copiii ăia din școli și grădinițe, ce stau în băncile înghețate, îmbrăcați ca la polul nord. Și la bolnavii din spitale. Ce-și aduc de acasă pînă și aspirina. Că, în rest, tratamentul medical e asigurat, nu? Mă rog, ce mai rămîne după asta. Serviciile de morgă. Și la toți necăjiții care, de sărbătorile ce vor veni, își vor aprinde, în cel mai bun caz, o lumînare pe vreo crenguță de brad părăsită. Ori, doar o lumînare. Ultima.
Și, nu în ultimul rînd, le urăm doar cuvinte calde tuturor lătrăreților politici, care au nenorocit țara asta în doar cîțiva ani, așa cum comunismul n-a reușit într-un juma de secol. Fie-vă țărîna ușoară!