Din ciclul ora lui Bond pe legea noastră, la Uz Casnic, una dintre transUrbistele de la prăvălia cu abonamente ia călătorii la trei păzeşte, la fel cum îşi ia bărbatul când ajunge afumat acasă, şi nu-i mai scapă din sudălmi, cât le mâzgăleşte abonamentul, dacă se întâmplă să ajungă în faţa ghişeului înainte cu 5 minute de terminarea programului.
Uitând că limba română are şi pronume de politeţe îi măsoară de jos în sus şi de sus în jos şi îi întreabă, într-un sictir nedisimulat: “Ce vrei?!”, pregătindu-se să le trântească geamul în nas şi să plece acasă. Dacă se nimereşte să aibă de-a face cu un călător mai îndrăzneţ, care îi atrage atenţia că mai sunt 5 minute până la ora 17, are gargara gata pregătită şi îi trânteşte urgent poezia: “poate după ceasu’ tău, că la mine e cinci de mult, dar aşa sunteţi toţi, numa’ la cinci ştiţi să veniţi şi încă mai şi ţineţi gură cu mine că mai sunt cinci minute.” Şi să nu-ţi vină să-l suni pe directorul Transurbisului, că tot e nou, şi să-i sugerezi să-şi trimită vânzătoarele la un curs de conversaţie la ghişeu, că prea se cred la coada vacii pe tarlaua comunală.