Auzit-ați de-un vernisaj, da’ nu de oricare, ci de ăla care zice despre securiști, că cum erau ei, securiștii, în linia întâi în consolidarea și menținerea sistemului totalitar din România? Ee, azi o să fie, la Muzeu, istoria de vreo 40 de ani de securitate la vedere și cu bulanu’ la mână. 40 de ani? Păi, dacă ar fi să-i numărăm pe ăia care n-au ieșit de tot la pensie, ci mai stau, puțin, pe la conducere în diferite posturi, cam câți ar fi? Mulți, și pe toți cred că-i umflă râsu’ când se pomenește despre vernisajul deconspirator minune. Și, ia fii atent aici: “documentele secrete ale Securităţii prezintă modalităţile de cenzură şi de confiscare a corespondenţei, ascultarea convorbirilor telefonice, filaje; dirijarea informatorilor, precum şi atribuţii ale unor direcţii şi servicii importante implicate în menţinerea regimului comunist.” Ia să schimbăm cuvântul comunist, cu cel mai la modă, democrație românească. Cam ce s-a schimbat de 40 de ani? Păi s-a schimbat, că acuma nu numa’ securiștii la vedere fac toate ălea de-s înșirate mai sus, ci și sereiștii, procurorii și, la o adică, oricine numit de la comenduire. Atâta tot, că, dacă pe vremuri reușeai să fugi dincolo și cereai azil, că erai persecutat de regim, îl și primeai. Acuma unde naiba să fugi? Că probabil s-au pus microfoane și-n păduri, în peșteri, ba chiar și sub apă, ori, de ce nu, în chiloții țiitoarei, că serviciile cu iz de securiști sînt mult mai numeroase decât pe vremuri, iar lucrătorii-s câtă frunză și iarbă. Bine, ei sînt mulți ca să ne păzească pe noi, cei nesecuriști, de teroriști. Bă, și toți ăștia, de pe la servicii, toți sînt niște bonzi. Geimși bonzi. Și bieții teroriști, când au văzut bonzimea mioritică la datorie, cum să mai aibă curaju’ să pună bomba? Că altfel, clar, ar fi două-trei bubuituri pe zi. Deocamdată singurele bubuituri sînt ăstea securisto-fâsâitoare, care, cică, sînt deja de domeniul muzeului. Pentru că acuma, clar, poți zice ce vrei, că nimeni nu-ți face dosar-compunere și nici nu te bagă după gratii la ordin. Și, ce-i mai frumos și mai frumos e că nimeni, da’ absolut nimeni nu zice despre ălalalt, care nu-i politic de-al lui, cum că e bou, dobitoc ori “ba pe-a mătii!” Da. Acuma nu mai există securiști și nimeni nu vrea să plece din țară. Pentru că-i așa de frumos fără securiști…