Când te uiți cum se plesnesc cu vorbele peste față, așa, de la cunoscător la cunoscător într-ale băutului, vicepremierul rus și președintele român, nu poți să ții partea unuia sau altuia. Cum de ce? Păi, la câte servicii secrete au ăștia pe mână, care ascultă până și cum tragi apa la budă, după care traduc cum pot prin stenograme, sigur știu ei ce știu. Nu? Adică are rusul dreptate, la fel cum are și românul dreptate, că de aia-s informați. Și te apucă râsul, adică hoțul strigă hoțul, doar că, în loc de hoț, se poate așeza, firesc, apelativul bețivan. Că ăștia se recunosc între ei, că ca și cum s-ar uita în oglindă, de aia, și unu’ și altu’, e sigur că ălalalt e sub influența băuturilor alcoolice. Singurul lucru care nu se știe, deși se știe că de ambele părți se preferă tăriile, e cât și ce beau cei doi, cu toate că s-ar putea foarte bine ca cei doi beligeranți într-ale băutului să aibă un lucru în comun: vodka. Și-atunci, de ce atâta supărare, că este destul pentru amândoi. Hai, noroc și la mai mare!