Atunci când în ceea ce faci pui un dram de pasiune și dăruire e ca și sarea-n bucate, atunci când faci totul cu pasiune și dăruire, rezultatul este cu adevărat remarcabil și greu de egalat. Cam așa stau lucrurile și cu proiectul Cameliei Burghele, un proiect cât se poate de amplu, rodul a douăzeci de ani de studii etnografice, analize etnologice și antropologice a cam tot ce înseamnă satele sălăjene tradiționale cu reflexe în modernitate, adică aduse la zi, cum explică chiar ea.

Căldura, graţia, exuberanţa și carisma Cameliei Burghele la evenimentul de lansare a primelor patru volume, din seria Satele sălăjene și poveștile lor, au făcut ca sala să se umple de oameni, care au venit de drag, curioși să vadă ce a mai scos de data asta, curioși să audă povestea colorată a cuvintelor ei, curioși să afle ce mai urmează, având în vedere numărul mare de volume publicate până în prezent, care depășesc cu mult cifra 10. Au ascultat, au zâmbit, au apreciat și au înțeles că vorbește cu pasiunea și ușurința cu care scrie, și invers, și că atunci când reușește ce și-a propus, știe să mulțumească celor care au ajutat-o, chiar dacă lista nu este una foarte scurtă. Așa că nu e de mirare că la final numărul celor care au dorit să ia cuvântul pentru a-şi arăta aprecierea faţă de munca şi omul entuziast din faţa lor să fie unul mare, iar luările de cuvânt să dureze mai mult chiar decât povestea celor opt volume, din care au fost lansate patru.

Cum s-a născut proiectul editorial Satele sălăjene și poveștile lor

„Împreună cu Daniel Săuca, managerul Centrului de Cultură și Artă Sălaj, am îndrăznit să ne gândim la o descriere etnografică a satelor sălăjene, la mai bine de trei decenii după Zona etnografică Meseș semnată de Ioan Augustin Goia și în lipsa altor abordări monografice sistematice despre acest areal. A fost rolul și privilegiul meu să gândesc o serie de volume, cu o anume coerență internă, care să se apropie de viziunea de ansamblu a satelor sălăjene reclamată de un demers antropologic modern. Unele texte sunt reeditări (ale doctoratului, ale bursei postdoctorale la Academia Română, ale unor cărți mai vechi care necesitau o revizuire), altele sunt scrieri noi, „calde”: o serie care s-ar vrea o descriere antropologică amplă și cât mai completă a satului sălăjean de la începutul mileniului III (am început cercetările în 1995 iar 1999 îmi apărea prima carte; până în 2015 sunt, așadar, cercetări de teren ce acoperă 20 de ani).

Cu modestie spus, nu știu ca la momentul apariției primelor volume din această serie să mai fie, în România, vreun județ care să beneficieze de o asemenea descriere antropologică – sistematică, unitară, coerentă, semnată de un autor unic. Fără laudă, dar cu mândrie. O formulă de patriotism sincer, într-o vreme în care patriotismul a devenit ceva desuet.”

Iar proiectul acesta, cu toate că este ultimul capitol al carierei ei științifice, cu siguranță nu este utimul pe care îl are în plan, iar ce urmează se anunță a fi la fel de interesant, și anume povestea globalizării țăranului din satele sălăjene.

Cât despre actualul proiect editorial trebuie spus că a fost realizat cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj și al companiei TenarisSilcotub și a  apărut la editurile Caiete Silvane- Zalău și Etnologică- București.