Circu’ se vinde bine. De aia, la teveu, prin presă, justiția și arestările la normă țin prima pagină. Acuma, nu că n-ar avea dreptate justițiarii, independenți, desigur, că la cât se fură în țara asta, oricât de multe locuri vacante ar fi prin pușcării, și tot n-ar ajunge. Numai că, există pușcării și pușcării. Adicătelea, ai furat o găină, o bucată de slănină, doi litri de vin, bă, ai pus-o, pușcăria te mănâncă. Și nu așa, după nu știu câte înfățișări și alte din astea cu justiție, ci poc, în doi timpi și trei mișcări. Iar dacă ești și pe oareșce listă neagră de-a vreunui mahăr conducător de renume mondial, nici măcar nu e nevoie de doi timpi, e de ajuns unul. Ăla care se dictează de la tribună.

Și mai există o variantă, aia în care furăciosul e om de-al casei, și-atunci, după ce pune deoparte un leu de cinci, până se adună, în doi, hai, trei ani, câteva milioane de euroi, când e pus pe lista cu cătușe, bă, pentru ăștia s-a inventat arestul la domiciliu.

Bine, există în toată lumea asta, da’ una e arestul la domiciliu pentru unu vai de mama lui sărăntoc, pentru care domiciliu’ e mai rău ca bulău’, și alta e arestul la domiciliu pentru unu din ăștia, putrezi. De bogați, evident. Da, dar nici așa nu e bine, adică să se lăfăie în căsoaie de sute de metri pătrați, cu teren de zeci de hectare, cu piscină și alte d-alea. Că, ce să vezi, la domiciliu fiind prezentă și consoarta, cam nasol pentru fufele de serviciu, amante, cum ar veni, să îl mai scarpine pe arestat. Și-atunci, arestații cu parnos la purtător se-nfoaie și se-nfoaie și fac scandal, că asta nu e viață, astea nu-s condiții, să stea la palat, de nevoie. Că ei ar mai ieși la un club, ceva, la plătit să fie băgați în seamă. Plus că, știi cât mai este de furat în țara asta? Păi, și dacă el, arestatul la domiciliu, nu mai poate să facă o plimbare de furat, bă, îi fură altu partea. Și nu, nu se poate așa ceva. E inadmisibil. Asta nu-i democrație. Originală mioritică, of course.

Adică degeaba, chiar și așa, arestați și cu dosare cât cuprinde, îl lasă justițiarii pe ăsta, arestatu’ la domiciliu, cu tot bănetul la purtător, să se bucureze și el cât poate. Degeaba. Banu’, dacă nu-i cheltuit fără număr, nu aduce fericirea. De aia, parcă ne și vine să plângem de mila ăstora, săracii arestați, care ce-au făcut? Or furat și ei niște milioane de euro. Na, și? Ce, nu mai sînt bani de furat? Sînt. De asta, când vezi câte un prostănac din ăla care fură o găină, bă, la bulău cu el, mama lui de penal, că găinile e și ele oameni, și cum să furi așa ceva? Milioanele de euroi, bă, ălea nu-s oameni, de aia nu-i corect arestu’ la domiciliu pentru așa ceva. Eventual o mustrare verbală, după care scuzele de rigoare că l-ai întrerupt de la treabă, de la furat, cum ar veni.

Auzi tu, arest la domiciliu. Păi se poate așa ceva?