Mai este încă mult și bine pîn` la Crăciun și încă un pic deasupra pîn` la Revelion, da` omenirea s-a pus deja pe făcut provizii serioase pentru aceste zile pline de bucuria sarmalelor, friptanelor și a oricăror alte categorii de alimente ce fac deliciul papilelor gustative atît la intrare, cît și la ieșire. Că, vorba aia, viața-i scurtă și, dacă doar plăcerea de a mînca a mai rămas, de ce să nu punem la încercare răbdarea personalului medical mahmur, ce va avea plăcuta neșansă de a fi de gardă în nopțile cu pricina.
Dacă ești un cumpărător obișnuit, ai cam pus-o cu răbdarea. Magazinele de supermarchet sînt luate cu asalt, culmea, mai mult de către oameni de la țară, care cumpără carne și carne de toate felurile, în cantități ce nu le mai suportă nici cîntarele. Comenzi de genul – douăj de kile de fleică tocată – nu mai miră pe nimeni, chit că costă vreo 3 milioane de lei vechi. Asta, ornată cu vreo 4-5 table de slănină crudă și cu vreo 7 table de costiță crudă.
Pentru ăi vegetarieni, avem vești bune. Marfă multă și leguminoasă. Ardei iute de Maroc. Ardei verde de Italia. Roșii de Spania ori Turcia. La alegere. Ardei capia roșii de Spania. Usturoi de China. Pe bune, poți învăța geografia statelor lumii, de te pui să treci în revistă toate astea. Să nu mai zicem de portocale, banane, struguri și clementine aduse tot așa, din țările calde. Dar în cazul lor e de înțeles. Doară cocotierii plantați în Mamaia de nu mai știm care dintre miniștrii de transporturi cu bube pe creier nu produc. Adică, nu produc banane, doar maimuțe.
Serios, produse românești, nu. Și, chiar de am vrea să fim patrioți, așa cum ne îndemnau pe la teveuri să cumpărăm doar produse românești, nu putem. Chit că, jos pălăria, cînd îs, îs mai bune decît astealalte din țările înconjurătoare. Dar asta doar pentru că românii nu au învățat încă să bage în produsele astea toate mizeriile ce le țin apoi fragede și proaspete un trimestru întreg pe pulturi.
Încheiem doar cu o mică urare. Oameni buni, să știți că există viață și după sărbători!