“Da, e ea! Ea e! E Rodica Popescu Bitănescu. A venit la Zalău”, a exclamat cineva din sală, la începutul spectacolului, atât de tare încât lumea s-a întrebat instantaneu dacă nu cumva face parte din scenariu. Dar nu! Era doar încântarea cuiva să o vadă pe scenă, în carne şi oase, nu doar la televizor. Ca să nu mai vorbim că biletele s-au pus în vânzare joi, 8 octombrie, iar a doua zi erau vândute aproape toate. Şi, da, oamenii ca ea, oameni emblemă a câtorva rânduri de generaţii, rămân frumoşi, cumva îngheţaţi în timp, indiferent de numărul anilor care trec peste ei. Şi ca imaginea să fie una completă, Rodica a venit la Zalău cu o piesă scrisă şi regizată chiar de ea, în care rolul pe care şi l-a atribuit este nici mai mult, nici mai puţin decât Moartea. Un rol prin intermediul căruia încearcă să modereze cu mult tâlc şi umor lumea celor de dincolo şi a celor vii şi a cărui concluzie este o vorbă românească: Viii cu viii şi morţii cu morţii!

Scena se consumă într-un decor cât se poate de sugestiv, imaginând bănci printre ghivece de crizanteme, într-un cimitir în care Moartea îmbrăcată în matase mov, alături de personaje din viaţa reală şi personaje din viaţa de dincolo, pare cât se poate de firească, mediind cu mult haz nemulţumirile celor două „tabere“, care sunt cât se poate de lumeşti şi se fac foarte bine ilustrate prin interpretarea actorilor Ioana Mărcoiu, Răzvan Hâncu, Irina Cărămizaru şi Radu Solcanu.

Şi cum părerile asupra piesei sunt destul de diferite, în funcţie de ce se aşteaptă fiecare de la o comedie romantică, existând şi oarecari critici, trebuie spus că la Zalău publicul a apreciat francheţea dialogurilor şi a punctat cu aplauze replicile pline de rosturi şi profunzimi specific româneşti. Dar ca să-ţi faci o părere trebuie să mergi să o vezi, iar noi o recomandăm cu căldură celor care pe lângă o comedie romantică vor să aibă parte şi de ceva la care să reflecteze, pentru că nu o să ai foarte des ocazia să o vezi pe Rodica Popescu Bitănescu în postura de scriitoare, regizoare şi actriţă, jucând într-un rol cât se poate de controversat. Şi ca să încheiem în aceeaşi notă cu piesa, o să spunem: Not, yet… in time…