Despre micul sat așezat peste Meseș, în partea miazăzi a Sălajului, nu se știu prea multe, puține informații păstrându-se de-a lungul timpului.

Școala, însă, a avut un rol important, chiar dacă, până la începutul epocii moderne, caracteristica principală a școlii a fost cvasi-absența de-a lungul întregii perioade de până atunci. Primele așezăminte de tip școlar din țară au apărut pe lângă mănăstiri și aveau ca scop învățarea scrisului în limba slavonă, necesar întocmirii documentelor și corespondenței oficiale.

Poate printre puținele informații referitoare la școala din Răstolțu Deșert (Restolțiul Deșiert, cum e trecut în actul respectiv) e o chitanță din 5 septembrie 1897, conform căreia un sătean a împrumutat de la biserica greco-catolică 3 floreni valută austriacă, pentru a construi o bancă în școala din sat.

În 1908, așa cum au scris Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, în a lor Schiță monografică a Sălajului, aici, la Răstolțu Deșert, era o școală confesională, cu un învățător calificat, 54 de copii de școală și 19 în școala de repetițiune.

Prima atestare documentară a localităţii provine din anul 1600, când satul apare sub numele de Also Rajtocz. Alte atestări documentare provin din anii 1603 Raitocz, 1641 Raytocz, 1772 Rajtotz, Puszta Raitholtz – așa cum apare pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773, 1854 Puszta-Rajtolcz, Restolţ, 1900 Pusztarajtolcz, 1930 Răstolţul Deşesrt, 1966 Răstolţul Deşert.