Băi frate, ieri, în sfînta zi de duminică, în care, vorba aia, oamenii mai pun gura pe cîte ceva, în funcție de sex, cînd se urcă la volane, tot Sălajul era împînzit de polițai rutieri. Da nu vorbesc doar de drumurile astea mai circulate, ori circulabile, ci și de alea mai județene, neimportante. Deci, radare la tot pasul, de te și miri de unde au scos pe drum atîta aparatură. Eu chiar nu înteleg, oamenii ăștia n-au casă, masă, n-au de lucru ori n-au ce …vorba aia, și vin să streseze șoferii pașnici de pe la volane. Zici că eşti în împărăţia radarelor, nu alta!
Tot răul, însă, spre ok, căci cu cît îs mai supărați ăștia cu uniformele pe șoferii care defilează în mașini străine, în timp ce ei stau înghesuiți în rablele alea nenorocite, dar burdușite cu aparatură de ultimă generație, sălăjenii au devenit din ce în ce mai fair-play și te semnalizează din timp, că e rost de oareșce nenorocire pe drum. Iar atunci, e chiar haios să vezi cum trec convoaiele, cu 49,9 de kilometraje pe oră, cu motoarele subturate, ca la mișto, în fața uniformelor înciudate. Da’ de crezi că radarul de care tocmai ai trecut, neprihănit, pentru că ţi-a făcut şoferu’ din partea opusă un semn, e primul şi ultimul cu care o să te întâlneşti, greşeşti! Că următorul e, imediat, după prima curbă şi nu apuci să sărbătoreşti, apăsînd uşor pedala, faptul că ai scăpat, că te-au şi înhăţat caşchetarii din linia doi, şi dacă ai scăpat şi de ei, cei din linia trei tot de curăţă de lei.
Ei, și o sugestie pentru agenții care, pînă la urmă, tot găsesc ei un motiv pentru ca să te oprească: oameni buni, un pic de respect față de șoferi, pentru că, la urma urmei, stați de vorbă chiar cu „patronul” contribuabil al vostru, indiferent de cine e la volan.