Comuna Pericei, California, va intra din nou  în Cartea Recordurilor, de data asta pentru lucruri mai serioase, încununate cu, desigur, celebra cunună de ceapă, pe post de lauri. La lumina Lunii Mari, un proroc a prorocit că aici se va naște al treilea premier al României, din nămeți și din multă dragoste pentru locurile natale. În Cartea Facerii de Recorduri va scrie așa: „Comuna-mamă Pericei, singurul loc în care converg toate energiile dătătoare de premieri, în pofida avertizărilor meteo”. Da’ de ce să se nască încă un premier în Pericei? Măi, în comuna asta, premierii, ei între ei, fac așa, un fel de sectă, și neavând cum să iasă afară din comună, din cauza drumurilor impracticabile pe timp de iarnă, la gura sobei fac ce fac și mai fac un premier. Dar vai, să-ncetăm cu obscenitățile că e post, și e cu înfrânare, doar că, ce să vezi, nu prind roțile, și nu e vina noastră, deci vom avea un al treilea premier. Responsabil pentru acest lucru este însuși primarul, care facilitează înmulțirea premierilor, și nu accesul pe drumurile comunei. Contractul de deszăpezire începe abia la mijlocul lunii, și cum e Luna Mare, șoferul de pe utilaj este în concediu. Nu-i nimic, o luăm la pas,  și, pentru că tot a-nceput postul Crăciunului, am început să colindăm ulițele despre care vorbea Coșbuc, nu de alta, dar găsim niște coincidențe izbitoare încât bănuim că și el s-a născut în Pericei. Și zice-așa: „A-nceput de ieri să cadă/ Câte-un fulg, acum a stat,/ Norii s-au mai răzbunat/ Spre apus, dar stau grămadă/ Peste sat”, peste Bădăcin city, cum ar veni. Acuma, pe cale de consecință, sătenii, în lipsă de primar preocupat de starea drumurilor, „prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând”. Și n-ai obiecta nimic dacă nu ai vedea cu ochii tăi că și în zone neumblate, unde întoarce uliul, cum ar veni, au fost trimise mașini care să curețe șoselele.

O altă problemă a comunei, este colectarea gunoiului, care, deși se face o dată pe lună, vine cu fente, tot din cauza zăpezii. Pentru că mașina nu a putut  înainta prin sat din cauza zăpezii, sătenilor li s-a spus să aducă gunoiul la drumul principal, adică pe lângă școală, locul ăla unde mai învață copiii. Și, din motiv de contraste,  „Cei mai mari acum, din sfadă,/ Stau pe-ncăierate puşi;/ Cei mai mici, de foame-aduşi,/ Se scâncesc şi plâng grămadă/ Pe la uşi”.

Nu-i nimic, că vin alegerile, și cum toate drumurile duc la Pericei, poate facem de-un utilaj care să radă incompetența de pe drumuri.