Pe vremuri am auzit de la bătrâni că la Uileac erau doar şaizeci de case, nu aci, unde-i acuma, ci acolo, mai departe, la Câmpu-de-jos, sub Poiană. Hăt în câmp, la Fântâna hanului. Şi amu’ acolo-i puţu’ cu cumpănă, dară apa nu e bună de băut, o dă numai la animale. Acolo biztoş era o cârciumă pe vremuri, de aia îi ziceau Fântâna hanului.
Pe-atunci, de demult, se zvonea că erau muieri cu spiriduşi. Alea făceau de toate în jurul casei, dar dacă nu le dădea de lucru, le făcea rău stăpânei. Muierea lui Vadi avea şi ea spiriduş, se zicea prin sat, că tot timpul avea grajdul şi coteţele curate ca paharu’. Spiriduşul fura laptele din ugerul vacii vecinilor. Când se duceau la muls, nu mai găseau niciun strop de lapte în uger. Asta am auzit tare demult, pe când eram fetiţă, dar io n-am crezut în aşa ceva niciodată.

– Şi nu credeai nici în spiritism?

– În ăla da, tăt satu’ credea în el! Pe-atunci, aveam o masă, ne adunam în jurul ei, în casa lui Levente. Era o măsuţă pentru spălat vase, uşoară, din brad curat, fără vreun cui în ea. Până la urmă, chiar se credea că umblă în ea spiritu’ muierii lui Vadi. Ne aşezam şapte în jurul mesei, ne puneam pălmile amândouă pe masă, să se încălzească. După vreo douzeci de minute, după ce s-o trezit la viaţă, am întrebat-o fel de fel de lucruri, iar masa răspundea prin bătăi în podea. Că peste câţi ani ne mărităm, că Gyurkó o va lua pe Böske, chestii din astea. Dar nu am întrebat-o niciodată când vom muri, ne-o fost frică. Odată, îmi aduc bine aminte, i-am zis să bată tare dacă este viaţă după moarte. S-o ridicat, s-o ridicat într-o parte, şi o lovit atât de tare podeau, că o trecut frigurile prin noi. Chiar şi masa s-o ologit. Când s-o stricat de tăt, i s-o putrezit picioarele, am aruncat-o la foc, şi am luat o altă masă la rând.

– Şi se mişca şi aia?

– Toate se mişcau! Şi la bătrâneţile mele. Vezi, cu ultima nu ştiu ce s-o întâmplat, s-o pierdut pe-undeva, o fi dus-o din sat, nu-mi aduc aminte. Şi aşa s-o dat uitării şi spiritismul.

– Ce mai ştii despre bătrânii de odinioară? Despre familia soacrei tale?

– Apoi, amu’ io sunt bătrâna de odinioară! Soacră-mea, familia ei era destul de înstărită. Însă, despre tatăl soacrei, bătrânul György Pista se zvonea că s-o însurat sărac lipit pământului. Că şi-o adunat averea cu şorţ de câlţ. Era un şorţ, pe care îl purtam la munca câmpului, să nu murdărim hainele. Era din cânepă, dar nu din pânză fină. L-am vopsit închis, să nu se vadă petele pe el. Apoi, auzi, bătrânii ăia erau tare harnici, strângători, că György Pista, la moartea sa din ´34, o lăsat celor şase copii ai săi o sută de pogoane de pământ. Aveau atâtea vaci, că nu puteau să le hăituie până-acasă. Din primăvară până-n toamnă animalele dormeau la păşune. Soacră-mea când era fetiţă, ea avea grijă de animale pe câmp. Pe maică-sa o chema Sólyom Érzsi (Erji Şoim), în fiecare sâmbătă s-o dus pe câmp la fiică-sa s-o pieptene. Soacră-mea acolo pe câmp aşa s-o sălbăticit, că nici mai târziu, când era deja femeie măritată, nu-i mai plăcea munca din casă. Când deja io stăteam la ei aici, mai bine pleca de-acasă să ducă bălegar pe câmp cu carul, decât să trebăluiască prin casă. Apoi, bătrânul György Pista, stră-străbunicul vostru, era tare fluşturatic. Odată eram la ei, la pomana porcului, şi când să mă aşez, şi-o pus palma sub mine!

– Cum s-au căsătorit socrii-tăi?

– Aşa că prima dată s-o născut copilul. Tata-socru nu s-o bucurat deloc, cum crezi? Dar era musai să se-nsoare, că soră sa, Érzsók, era deja în familie, că pe ea o luat-o fratele mamei-soacre, András. Cum să-ţi explic, să pricepi mai bine? S-au căsătorit în cruce. Când tata-socru o luat-o pe mama-soacră, erau deja cumnaţi, căci fratele mamei-soacre o luase cu câţiva ani în urmă de nevastă pe sora lui tată-socru. De aia am ţinut rudenia cu ei mai tare decât cu alte rude. Ei erau cei mai apropiaţi.

– La acea vreme nimeni nu s-a căsătorit din dragoste?

– Cum nu, cei pe care nu i-o cuplat părinţii sau cei fără vreo obligaţie. Banka Zsuzsika s-a măritat cu Kiss Károly din dragoste. Chiar dacă lui deja trenul îi tăiase un picior şi în mâna dreaptă îi explodase o bombă. Avea un picior de lemn, îi lipsea o mână. Familia ei normal că s-o opus căsătoriei. Totuşi, Zsuzsika tare mândră se plimba cu Károly duminica prin sat. Dar din păcate soarta n-o ţinut cu ei. Zsuzsika o murit la o săptămână după naştere. Se zvonea că o spurcat-o moaşa sau s-o fi întâmplat din cauză că o mâncat carne de porc? Nu se ştie. Copilul o fost luat de mama lui Kiss Károly. Nu l-o îngrijit aşa cum trebe, să nu crezi! S-o dus la cules de prune, i-a făcut un leagăn dintr-un lepedeu, l-o legat de creanga prunului, acolo dormea fetiţa. Era tare cald, s-o prins laptele în glajă, copilul sugea laptele acrit. Vezi, totuşi o crescut mare, s-o făcut din ea femeie frumoasă şi sănătoasă.

traducere din limba maghiară: Stracula Attila