Că tot e sezonul cu căpușe, nu e săptămână în care să nu se spună, din toate părțile, ce să faci sau ce să nu faci ca să nu ajungi statistică la urgențe. Și principalul mesaj e să nu te pui pe iarbă acolo unde sunt animale la păscut. Acuma, asta-i destul de greu, că aproape oriunde ai merge dai de căcărețe mici și negre, semn că se paște la greu. Oricum, ca să facă alegerea mai ușoară, pe lângă Aghireș, în poiana aia mare din pădurea Meseș, cum o iei la stânga din vârful dealului, la intrare vezi pancarta verde pe care scrie cu litere mari, să poată silabisi oricine, că acolo-i loc de picnic. Și, ca să aibă greutate, semnează Primăria Municipiului Zalău. Foarte bine până aici, lucru de apreciat că cineva se gândește și la asta, dar ce te faci cu căpușele, că tot timpul ți se spune că unde-i animalu’ domestic la păscut, nu-i voie cu fundu-n iarbă, iar acolo, când ți-e lumea mai dragă și focu’ mai mare, ce să vezi și să auzi? Miorița laie, laie bucălaie, cu turmă cu tot, vine și ea la picinic, acolo unde, dacă e rost de pișcat, hop și căpușele. Tu ai vrea să le arăți și oilor pancarta care zice că-i loc de picnic, da’ oile nu și nu, beeeeetman, beeeetman, că ele unde să lase bombonelele mici și negre dacă nu acolo, că pe ele nu le-a întrebat nime’ dacă-s de acord să lase de la ele și să dea un petec de pământ și pentru ăilalți, oamenii, cum ar veni. Evident, alți oameni decât ciobanii. Așa că nu-ți rămâne decât să-ți iei catrafusele sau să faci pe din două: o căpușă mie, o căpușă ție. Acuma, nu se știe dacă există vreo înțelegere între primărie și oi sau între primărie și căpușe, da’ pancarta stă frumos la intrare. Mare și verde.