Cum, de ce? Că au fost exploatate în așa hal încât, în disperarea de a nu muri epuizate, și-au băgat degetele-n priză ca să se încarce, și… s-au electrocutat! Sigur că s-ar fi putut evita această tragedie prin înlocuirea orelor vechi cu ore mai noi, sau oricum, prin introducerea mai multor ore/ tură. Mai exact, la Șimleu, programul de la Electrica e între 9 și 14.30. Un calcul simplu, elementar, ne arată că astea-s 5 ore și-un puiuț, care-s cam puține pentru un program cu publicuʼ, dovadă că orele n-au mai rezistat. Problema e că acum s-au speriat și restul orelor și nu ar vrea să se angajeze la Electrica, și asta pentru că au văzut ce soartă au avut prietenele lor, orele. Care-i legătura între ore, orar și cetățean? Păi, chestia e că doar cetățenii cu profesii liberale își pot plăti factura la curent în intervalul ăsta. Sigur că ceilalți, muritorii de rând, cum ar veni, se cam supără, nu că nu au profesii liberale, ci că nu își pot plăti curentul. De ce? Pentru că programul scurt al Electricii se suprapune cu intervalul în care toți neliberalii sunt la „servici”. Până și elevii stau mai mult la școală, îi drept, nu copiii plătesc factura, daʼnumaʼ așa, să se vadă „diferența de potențial”. Totuși, înțelegem că e greu cu volții, amperii și wații, daʼ să stai ca directoruʼ pă „scaunuʼ electric”și să încasezi niște facturi, nu poate genera „tensiuni” atât de mari încât să nu reziste „circuituʼ” mai mult de 5 ore. Să se oprească exploatarea orelor, să se lucreze la o reconfigurare a orarului (ca să-și poată plăti toată lumea curentul), și la treabă, că e cu penalizări!