Cel mai comun și frecvent deșeu eliberat din toate domeniile de activitate este hârtia. La baza obţinerii hârtiei stă celuloza, o substanţă biodegradabilă. De aceea, sunt preferate ambalajele din hârtie care se descompun mai uşor.
Obţinerea a 700 de pungi de hârtie folosite la cumpărături necesită un copac de 20-30 de ani, iar în lume se produc zilnic 650.000 de tone, din care 500 de tone sunt nefolosibile şi, deci, înlăturate.
Pentru a obţine o tonă de hârtie se folosesc 17 copaci, 4102 kWh (energie electrică suficientă pentru a încălzi o locuinţă timp de o jumătate de an) şi 26000 L apă, eliminându-se în atmosferă 27 kg de noxe.
Prin urmare, efectele dezvoltării industriei celulozei şi hârtiei sunt dezastruoase asupra mediului înconjurător. Prin defrişare, lumea pierde în prezent peste 14 milioane de hectare de pădure în fiecare an. Acest fenomen aduce după sine fragmentarea şi degradarea solului, alunecările de teren, dispariţia speciilor de păsări, animale, plante şi poluarea.
Se impune reciclarea hârtiei, deoarece în acest fel este ajutată păstrarea ecosistemelor şi economisirea unor resurse naturale epuizabile. Reciclând numai jumătate din hârtia folosită astăzi în lume, se poate acoperi aproximativ 75 % din necesarul de hârtie nouă, salvând în acelaşi timp patru milioane de hectare de pădure şi folosind mai puţină energie şi apă decât la fabricarea hârtiei din materia primă.
Pentru a conştientiza acest lucru, în săptămâna “Să ştii mai multe! Să fii mai bun!”, elevii clasei a VII-a G de la Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu” Zalău au realizat o activitate practică în care au experimentat unul dintre procedeele industriale utilizate în reciclarea hârtiei. “Paşii” nu au necesitat eforturi şi tehnologie deosebite, pregătirea şi derularea activităţii fiind pe măsura puterilor lor. Au pregătit hârtia pentru reciclat (un ziar) rupând-o în bucăţele foarte mici. După ce au pus-o într-un vas de plastic au adăugat puţină apă, cât a absorbit, şi au lăsat-o la macerat până a doua zi. Folosind un mixer, au transformat amestecul într-o “pastă” pe care, ulterior, au preset-o cu mâna între două foi de bloc de desen. Au continuat presarea la cald, folosind fierul de călcat, până când s-a vaporizat toată apa. Au obţinut “hârtia” reciclată. Semăna mai mult cu o bucăţică de carton! N-au avut la dispoziţie utilaje care să preseze cu atâta forţă încât să obţinem o foaie subţire, dar au reuşit! Ce simplu a fost! N-au tăiat lemne, nu le-au prelucrat, n-au consumat multă apă, n-au irosit energie şi, totuşi, au avut un produs nou, dintr-un ziar citit pe care poate alţii l-ar fi aruncat! Dacă sunteţi curioşi şi dornici, puteţi încerca şi voi! Succes!