Nici n-a început bine ziua de ieri că, pe la 8 dimineața, trei, deja morți de beți, își făceau veacul pe la Inspectoratul Școlar, care se pare că, în ultima vreme, atrage din ce în ce mai mulți băutori-pișercoși. O fi de la culoarea pereților? Cine știe… Deci, ăștia trei cântau a voie bună cât îi țineau bojocii, la început cu consoane cu tot, apoi, pe măsură ce mai goleau niște sticle cu spirtoase, consoanele dispăreau, așa că totul s-a transformat într-un fel de operetă cu vocale. Apoi, pentru că nimeni nu cerea bis, unu s-a întins cât era de lung pe rondoul de pe trotuar, la vedere, că doar ce, e loc pentru toți. Ăilalți doi, mai experimentați, o dădeau înainte cu vocalele și, din când în când, când mai apucau și luau o gură de aer, mai ziceau și ceva de organe genitale, și femeiești și bărbătești, să nu se supere nimeni. Se pune întrebarea: timp de o zi, chiar nici un organ, al legii, desigur, n-a trecut pe acolo și să se autosesizeze? Că, dacă suna cineva, trăgeau o înjurătură, că cum de îi deranjează cineva de la stat, și dădeau o raită, așa, să-i vadă lumea. Da’ așa, chiar nimeni, nimeni? Toată ziua, fix între instituții, chiar nimeni? Sau au trecut și s-au făcut că nu văd, ceea ce nu-i bine, ori n-au trecut deloc, care iar nu-i bine, că altfel tot își dau cu pumnii în piept cum că ordinea și liniștea și siguranța publică. Explicații ar exista. Polițiștii-polițiști or fi trecut ei pe acolo, da’ dacă au văzut că ăia nu se bălăngăneau cu 62 la oră, e totul OK. Și-apoi, dacă îi luau la întrebări, dacă se burzuluiau ăia și se dădeau la ei? Lume multă, aglomerație, până să fugă să se ascundă în mașină, poate luau de-o castană în cap și se făceau de mândra minunii. Mai bine nu. Ăilalți, polițiștii locali, ar fi apărut pe acolo, da’, ce să vezi, ăștia nu hospăiau semințe, așa că lipsea obiectul muncii. Da’ dacă mâncau pufuleți, se pune? Nu? Na, asta e, atunci. Sau poate că, totuși, au fost pe acolo, dar, când i-au văzut pe ăia cu opereta, cu sticla la mână, și-au zis unul altuia, dând înțelegători din cap: “Vezi, mă, suntem mulți.”