Așa a fost descrisă cartea lui Cornel Jurju – „Tovarăşii împotriva Coroanei. Ideologie şi propagandă  în România comunistă”, lansată pentru a treia oară, de astă dată la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, eveniment organizat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj (CCAJS) și Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Și pentru că descrierea făcută de Leonard Viziteu, prieten al autorului, un slujitor al cuvintelor, sufletelor și oamenilor, după cum s-a prezentat chiar el, a captivat publicul, format mai ales din tineri, merită citat: „această cartea m-a impresionat foarte mult, ea găsește de cuviință să repună în ordine amintirile noastre, să ne regăsească bunicii.(…) Această carte este în cele din urmă o vacanță, o vacanță la bunici, este întoarcerea la umbra nucului din curtea bunicilor, acolo unde amintirile nu vor minți niciodată.“ Nici nu trebuie mai mult de atât ca interesul să fie gata stârnit.

Daniel Săuca, directorul CCAJS, a apreciat cartea ca fiind interesantă, un demers, ce ar merita continuat, despre istoria României pervertită în manualele școlare și minciunile cu care au fost indoctrinate generații de elevi timp de 60 de ani.

Istoricul Marin Pop, prezent la lansare, a numit volumul o carte eveniment, de un real folos, pentru a putea vedea cum s-a falsificat istoria și a făcut o recenzie detaliată a volumului pe capitole.

Autorul Cornel Jurju și-a manifestat aprecierea în ceea ce privește publicul foarte tânăr și cele două instituții, care au patronat evenimentul, și a mărturisit că deși nu este un istoric de meserie, chiar dacă are studii în domeniu, este pasionat de istorie, ceea ce l-a și determinat la un asemenea demers.

„Din punct de vedere calitativ, am urmărit o reconstituire descriptivă, cât mai fidelă, a cliseelor antiregaliste de inspirație comunistă, asa cum le-am găsit configurate în manualele de istorie sau în presa fsn-istă. Nu mi-am propus, în mod special, inițierea unei analize polemice la adresa rețetei istoriografico-didactice, elaborată si impusă în vremea regimului comunist, și în funcție de care a fost scrisă/învățată istoria regalității. Demersul era unul dificil, dacă nu imposibil de realizat în condițiile în care istoriografia postrevoluționară nu a întreprins efortul necesar de rescrierea unor evenimente sau procese istorice profund denaturate prin ideologizare. Totusi, prin intermediul mai multor note de subsol sau a unor digresiuni integrate în conținutul textului, am încercat să alcătuiesc, plecând de la posibilitățile oferite de către bibliografia consultată, imagini alternative cu privire la rolul monarhiei, al figurilor regale în istoria modernă si contemporană a poporului român. Am considerat utile aceste clarificări, pentru ca publicul cititor, mai puțin avizat, să poată percepe dimensiunea mistificării cu care a fost infestată cunoasterea comună asupra istoriei regalității din România”, Cornel Jurju.

La finalul evenimentului, cei prezenți au schimbat câteva cuvinte cu autorul, au fost curioși să-i afle planurile editoriale, i-au strâns mâna, au cerut un autograf și au înțeles să ia cartea cu ei acasă, de dragul unei „vacanțe la bunici, acolo unde amintirile nu vor minți niciodată.“